Castorul izolat şi debusolat n-a ieşit în lume nici măcar de 8 Martie. O seamă de sătmărence ar fi dorit să se întâlnească cu el, pentru a-i spune să-şi ia urgent porţia de rudotel. De asemenea, l-ar fi certat şi înjurat pentru ieşirile sale de rozător retardat. Poate chiar l-ar fi scuipat dacă Castorică ar fi replicat. Însă nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, întrucât Castorică a preferat să stea izolat în apartamentul central al fetei sale, în care se ascunde la Satu Mare. Singur, singurel, Castorel cel tembel şi-a amintit cu tristeţe de vremurile în care poza în a Sătmarului mândreţe. Pe banii altora, se credea mare gigoloul oraşului, împărţind flori prin centrul Sătmarului. Pozând într-un mare crai, îi plăcea să fie însoţit de un mare alai. Singura problemă era că, din cauza danturii incisive, cu greu putea să rostească două vorbe fără să bombardeze femeile cu salivă. Cele care aveau umbrelă asupra lor, aveau şanse să scape de saliva de Castor. Nici nu e de mirare că multe sătmărence s-au întrebat cum poate să se creadă atât de important un Castor atât de ratat şi retardat. Unele pur şi simplu refuzau să primească flori de la o asemenea pocitanie care le provoca fiori. Sătmărencele în cauză se miră şi în prezent cum a putut o femeie să locuiască şi să se reproducă cu acest dement. Asta da enigmă până şi pentru un Castor cu dinţii plini de mămăligă!
