Lusca Sas din Certeze este o femeie care a încercat să îşi rezolve o problemă şi a solicitat cu disperare sprijinul Instituţiei Prefectului. Femeia susţine că s-a trezit peste noapte că anumite persoane i-au ras de pe faţa pământului un hectar de pădure. Femeia a făcut plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Negreşti-Oaş, dar procurorii i-au răspuns femeii precizând că autorii nu ar fi fost identificaţi. Mai mult, pentru că nu a încheiat un contract de administrare a fondului forestier cu un ocol silvic, fie privat fie de stat, femeii i s-a adus la cunoştinţă că riscă să fie şi amendată pentru această scăpare. Cu alte cuvinte, şi cu pădurea luată şi bună de plată.
Legislaţie absurdă
Lusca Sas, domiciliată în comuna Certeze, este o femeie simplă, dar hotărâtă să îşi cauze dreptatea la toate forurile posibile după ce autori necunoscuţi i-au defrişat un hectar de pădure. Pentru că procurorii de pe lângă Judecătoria Negreşti-Oaş nu au reuşit să facă lumină în acest caz, femeia a solicitat sprijinul Instituţiei Prefectului. “Mi s-a tăiat o pădure de un hectar, circa 320 de copaci. Am depus plângere, dar procurorul nici nu m-a chemat să stea de vorbă cu mine şi am primit răspuns că vinovaţii ar fi alţii decât persoana pe care am indicat-o eu. Nu mai ştiu ce să fac, sunt disperată”, a declarat Lusca Sas. Dar cum Instituţia Prefectului nu are atribuţii în acest sens, consilierul juridic superior din cadrul Instituţiei Prefectului, Sebastian Domuţ, i-a adus la cunoştinţă faptul că ar trebui să se declare mulţumită că nu a fost sancţionată contravenţional pentru că nu a încheiat un contract de administrare a pădurii cu un ocol silvic. “Aţi rămas şi fără pădure şi riscaţi şi o amendă”, a informat-o, scurt şi sec, Sebastian Domuţ.
Din nefericire, acesta este tristul adevăr. În baza Legii nr. 46/2008 privind Codul Silvic, proprietarii de păduri sunt obligaţi să încheie contracte de administrare cu ocoalele silvice, fie private fie de stat. Potrivit articolului 13, alineatul 1, “Persoanele fizice şi juridice care au în proprietate privată fond forestier sunt obligate să încheie contracte de administrare sau servicii silvice cu un ocol silvic. Costurile administrării sau serviciilor silvice se suportă de către proprietar.”
Excepţia care combate regula
Din cele 37 de composesorate existente la nivelul judeţului, două composesorate au refuzat să semneze contracte de servicii cu ocoalele silvice private sau de stat. Un astfel de caz este cel al composesoratului din Tămăşeni, care administrează 149 de hectare de pădure. Administratorul composesoratului Gheorghe Berendi a precizat la începutul acestui an că din cauza taxelor foarte mari practicate de ocoalele silvice membrii composesoratelor nu îşi permit luxul de a semna astfel de înţelegeri. “Pădurea din Tămăşeni este veche de 70 – 80 de ani, iar majoritatea membrilor composesoratului au pensii de foşti membri ai Cooperativelor Agricole de Producţie, de câte 300 sau 400 de lei. Astfel că nu îşi permit să plătească taxele percepute de aceste ocoale. Membrii composesoratului nostru preferă să păstreze pădurea aşa cum este, să lase pădurea virgină”, a declarat Gheorghe Berendi.
Mai mult, acesta a lăsat să se înţeleagă că prin semnarea unor eventuale contracte cu ocoalele silvice s-ar pune în pericol integritatea pădurilor. “La noi nu se fură niciun lemn. De bine de rău, oamenii din Tămăşeni au pădure. La noi nu se poate ateriza cu elicopterul în pădure ca şi la Certeze”, a acuzat Gheorghe Berendi. Iată cum furtul de lemne nu are, în mod aparent, nicio legătură cu administrarea pădurilor de vreun ocol silvic. La Tămăşeni nu se fură material lemnos chiar dacă nu există contracte de administrare.
Ciprian Bâtea
