Mondialul brazilian a rămas o afacere americano-europeană. Zona Asia-Australia a ieşit din joc încă din faza grupelor, iar Africa şi-a pierdut ultimele două reprezentante (Algeria şi Nigeria) în “optimi”.
Duelul America – Europa continuă, perfect echilibrat, şi în faza sferturilor de finală. În joc au rămas câte patru echipe americane şi patru europene. Vor fi două meciuri intercontinentale (Argentina -Belgia şi Olanda – Costa Rica), dar şi două bătălii fratricide, una sud-americană (Brazilia -Columbia) şi alta europeană (Franţa – Germania).
Aparent, Europa se află în avantaj în bătălia seculară cu America de Sud, dat fiind că una dintre reprezentantele Lumii Noi aparţine arealului fotbalistic numit Zona CONCACAF (America de Nord, Centrală şi Caraibe). Aşadar, în duelul Europa – America de Sud, reprezentarea în “sferturi” e de 4-3.
Dar este doar un detaliu strict administrativ. Costa Rica aparţine, totuşi, Americii. Mai mult, Americii Latine, cea de la care se revendică şi Brazilia, Argentina şi Columbia.
Nici măcar rezonanţa numelui nu creează un dezechilibru, chiar dacă micuţa ţară centroamericană nu aparţine aristocraţiei fotbalistice din care vin celelalte sfertfinaliste ale World Cup 2014. Costa Rica nu a câştigat Campionate Mondiale şi nici nu se califică prea des la turneele finale, într-o zonă dominată de Mexic şi de SUA.
Şi totuşi, Costa Rica nu poate fi considerată o echipă rătăcită între primele opt ale lumii. Când baţi Uruguay cu 3-1 (întorcând de la 0-1), reuşeşti apoi un 1-0 perfect italian cu însăşi Italia, faci 0-0 cu Anglia în condiţiile în care aveai deja calificarea în buzunar, iar în optimi conduci Grecia mult timp, eşti egalat în ultimul minut şi ai nervi suficient de tari pentru a câştiga la ruleta penalty-urilor, înseamnă că eşti capabil de orice. Inclusiv să te lupţi de la egal cu Olanda, în cel mai important meci al istoriei tale!
Ar mai fi ceva: o constatare. La acest turneu final, Marile Puteri s-au chinuit teribil în dueluri considerate dinainte câştigate. Brazilia a avut nevoie de penalty-uri pentru a trece de Chile.
Germaniei i-au trebuit prelungiri pentru a înfrânge rezistenţa Algeriei. La fel, Argentinei pentru a scoate din joc Elveţia. Olanda era eliminată în minutul 89 şi doar o dublă miraculoasă a salvat-o în confruntarea cu Mexic. Franţa a trecut prin mari emoţii înainte de a marca golul izbăvitor, în minutul 79, în poarta Nigeriei. Amintiţi-vă, de asemenea, cât de greu au câştigat, în grupe Argentina în faţa Iranului sau Olanda în faţa Australiei. Iar lista poate continua. La acest turneu final, puţine au fost confruntările în care Goliat 1-a învins uşor pe David.
Grigore Cartianu