More


    Messi, umbra tristă a lui Maradona

    =

    Înainte de a plonja definitiv în băltoaca fotbalului autohton, să mai aruncăm o privire asupra Campionatului Mondial recent încheiat. Mai ales că absenţa României de la Rio n-a alungat interesul microbiştilor români faţă de cea mai importantă competiţie a planetei. Aş porni de la un paradox: argentinianul Lionel Messi a fost desemnat ”Balonul de Aur” al turneului final din Brazilia, dar lipseşte din echipa ideală a Campionatului! Deşi există explicaţii tehnice, aberaţia este greu de înghiţit. Iată 11-le desemnat de ziariştii acreditaţi, prin votul exprimat înaintea finalei (aici e anomalia!): Neuer (Germania) – De Vrij (Olanda), Thiago Silva (Brazilia), Hummels (Germania), Rojo (Argentina) – Lahm (Germania), Kroos (Germania), Oscar (Brazilia) – James Rodriguez (Columbia), Thomas Muller (Germania), Robben (Olanda). Personal, cred că Messi nu avea ce căuta în echipa ideală a World Cup 2014, cu atât mai puţin în poziţia de ”Balon de Aur”. Nici acesta n-a fost turneul lui, aşa cum nici în urmă cu patru ani, în Africa de Sud, n-a făcut mare brânză.

    Atunci era prea tânăr, acum prea obosit, data viitoare va fi prea bătrân. Sunt justificări la care Maradona, strămoşul fotbalistic al lui Messi, n-a apelat niciodată, pentru că avea ceva mai important de făcut: să câştige titlul mondial.

    “Bula de marketing” numită Lionel Andrés Messi s-a spart mai puţin zgomotos decât în 2010 (când Germania a eliminat Argentina cu un scor ruşinos, 4-0), dar s-a spart. De-acum, pretenția de a fi pus pe aceeași treaptă cu Maradona și cu Pele, aspirând la titlul de cel mai bun fotbalist din istorie, pare de-a dreptul ridicolă. Messi n-a reușit să decidă niciun meci eliminatoriu, din optimi până în finală. El este autorul unei adevărate serii negre: niciun gol în ultimele patru partide, în care ar fi trebuit să iasă la rampă.

    * Optimi: Argentina – Elveția 1-0 după prelungiri, gol Di Maria (min. 118)

    * Sferturi: Argentina – Belgia 1-0, gol Higuain (min. 8)

    * Semifinale: Argentina – Olanda 0-0 (4-2 la penalty-uri)

    * Finala: Argentina – Germania 0-1 după prelungiri, gol Gotze (min. 113).

    Unde e Messi în această ecuație? Nicăieri! În 1986, Maradona era acolo: 3-2 cu Germania în finala de pe ”Azteca”! În 1990, doar arbitrul l-a răpus, în faţa aceleiaşi Germanii. În ambele campanii, El Pibe d’Oro a marcat în momente cruciale şi a dat pase decisive. Ediţia Mexic 1986 a fost Festivalul Maradona. Decarul Argentinei a eliminat de unul singur Anglia în sferturi de finală (două goluri homerice, unul marcat cu mâna lui Dumnezeu, celălalt cu piciorul lui Dumnezeu) şi Belgia în semifinale (două reuşite memorabile). Iar în finală a făcut tot jocul, cu pasele sale de vulpoi veninos. În dreptul lui Pele trecem trei titluri mondiale şi rolul de comandant de oşti. Toate astea îi lipsesc lui Messi la naţionala Argentinei. La Barcelona, desigur, e altceva. Falimentul Messi a permis Europei să obţină trei cifre istorice:

    * primul Campionat Mondial câştigat de o reprezentantă a bătrânului continent pe pământ american, după şapte tentative nereuşite (ediţiile din Uruguay 1930, Brazilia 1950, Chile 1962, Mexic 1970 şi 1986, Argentina 1978, SUA 1994);

    * prima serie de trei titluri consecutive câştigate de europeni (Italia 2006, Spania 2010, Germania 2014);

    * cel mai mare avans luat de Europa în faţa Americii de Sud, în duelul titlurilor mondiale: 11-9. Dacă nu se mai naşte un Pele, un Maradona sau un Ronaldo, talentata Americă de Sud va pierde teren în faţa industriei europene a fotbalului. În era Messi, Sud-America trece prin cea mai umilitoare perioadă din era fotbalului modern, care a început în 1930 şi nu se va încheia niciodată.

    Grigore Cartianu



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img