Klaus Iohannis este un om bogat. Averea lui, la vedere, constă în 6 case achiziţionate timp de 24 de ani. Prima afacere imobiliară a fost pusă la cale în 1992, cînd Iohannis a cumpărat o locuință cu 75 000 de dolari. Pe atunci era un simplu dascăl care preda fizica la Liceul Bruchenthal. Oare de unde a putut să aducă, în acea perioadă tulbure de după Revoluţie, atâţia bani? Oamenii cunoscători din Sibiu nu se ascund să spună că din trafic de copii. Amintim episodul implicării lui Klaus Iohannis din anii ’90 în intermedierea adopţiilor de copii. Chiar şi în declaraţia sa de avere din zilele noastre apare un cont de 9000 de dolari din anul 1990. Şi pe atunci era un simplu bugetar, cu un salariu de vreo 2000 de lei, pe vremea aceea.
Dar un om cumpătat, Iohannis a reuşit să pună piatră lângă piatră, casă lângă casă şi să agonisească o mică avere. Că doar, aşa cum a declarat mai zilele trecute, el a investit în imobile, nu în copii. Potrivit declarației de avere, primarul Sibiului deține 6 case: str. Bălcescu nr.29 (1999), str. Pedagogilor nr. 14(1997), str. Someșului nr.13 (2001), str. Bâlea 29 (1992), str. Măgura nr.9(2007), str. Măgura nr.11(2007).
Jumătate din averea imobiliară, pe căi necinstite
Cu o precizare: jumătate din averea imobiliară a fost dobândită pe căi ilicite. Înşelăciune, fals şi uz de fals, mărturii mincinoase. Până acum, în două cauze, instanţa s-a pronunţat şi a dat verdictul, iar Iohannis a pierdut o casă și este pe cale să o piardă și pe o a doua. În cazul casei cumpărate în 1997, din strada Pedagogilor 14, care a fost achiziționată în baza legii 112/1995, ea a fost dobândită ilegal prin mărturie mincinoasă pentru că , potrivit actului normativ, era interzisă obținerea unei case naționalizate de către un chiriaș, dacă mai avea în proprietate un alt imobil. Iar la acea data, Iohannis mai avea o casă, cea din strada Bâlea 29.
Interesant este faptul că primarul Sibiului a vrut mereu să stea în afara procesului de dobîndire a imobilelor aflate în litigiu, el apărând în acte, după finalizarea demersurilor. Soţia , Carmen şi soacra lui, Lăzurcă Georgeta, au fost cele care s-au implicat direct în acumularea de averi imobiliare în familia Iohannis.
Familia Ghenea: un aventurier și o prostituată
Despre ce este vorba? Istoria ne duce cu mult înainte de Revoluţie, într-o vreme în care soacra lui Iohannis, o femeie semianalfabetă, era servitoare în casele pe care le-a dobîndit apoi pe căi ilicite. Mai exact, ea a fost femeie de serviciu în familia Ghenea Eliseu, care deţinea imobilele din străzile Magheru 35 şi Bălcescu 29. Acest Ghenea, de loc din Porumbacu de Jos (judeţul Braşov) şi-a făcut averea în SUA, unde a emigrat în perioada interbelică. În America a cunoscut-o pe Maria Baştea, o româncă prostituată, originară din Viştea de Sus ( judeţul Braşov).
Cei doi s-au căsătorit în SUA , dar s-au întors în România şi şi-au cumpărat mai multe case în Sibiu, printre care şi cele două aflate în discuţie. După naţionalizarea din perioada comunistă, Ghenea Eliseu a rămas sărac lipit pământului, comuniştii luându-i toate casele. El s-a întors în satul său natal, unde a şi murit. Fără succesori!
Cine îi vrea averea? Servitoarea lui, soacra lui Iohannis
După Revoluţie, celebrele case ale lui Ghenea din centrul Sibiului au devenit subiectul și obiectul retrocedărilor. Dar chiaburul care a făcut avere în SUA nu a avut moştenitori de drept care să revendice, în mod corect, imobilele confiscate de comunişti. Cine s-a găsit să pună mâna pe averea lui Ghenea? Servitoarea lui din perioada de glorie. Adică, soacra lui Klaus Iohannis, care a lucrat umăr la umăr, cu fiica sa, Carmen, soţia edilului. Oare Iohannis era străin de aşa ceva? Nicidecum. Doar că numele acestuia nu apare decât la întocmirea finală a documentelor de proprietate.
Procedura de acaparare a averii lui Ghenea Eliseu ( în speţă este vorba de 2 case, Magheru 35 şi Bălcescu 29) nu se putea realiza pe căi legale. Am precizat mai sus că acesta nu a avut copii, iar cei care ar fi avut dreptul să le revendice, nu au făcut-o. Aşa că familia Iohannis, în complicitate cu un nepot al lui Ghenea Eliseu, și anume Ghenea Ioan, au fabricat documente false pe bandă rulantă: testamente, adeverinţe, adrese şi inventează un prezumtiv moştenitor: Ghenea Nicolae.
Chiriașii, proprietari de bună credință
Totul a început în 1997. Nu întâmplător, după ce chiriaşii din casele din Bălcescu 29 și Magheru 35 şi-au cumpărat apartamentele din aceste vile, cu bună credință, pe baza legii 112/1995. Unul dintre chiriaşii din strada Bălcescu ne-a declarat că mama lui a semnat actul de vânzare -cumpărare în 21.01.1997, cu reprezentanții primăriei, iar în februarie 1997, noua proprietate a fost întabulată. Atunci, cele două imobile din Bălcescu şi Magheru erau libere de sarcini, nimeni nu le revendicase!
Însă, în vara aceluiaşi an, după ce toate apartamentele fuseseră cumpărate de chiriaşi, întabulate la Cartea Funciară, apare în scenă soacra lui Klaus Iohannis- Lăzurca Georgeta, soţia acestuia- Carmen Iohannis şi Baştea Ioan, nepot al lui Ghenea Eliseu.
Primul testament fals eșuează
Cei trei dau în judecată, în iulie 1997, statul român pentru a revendica imobilele din Bălcescu 29 şi Magheru 35. Ei prezintă un testament prin care Baştea Nicolae, un nepot al soţiei lui Ghenea Eliseu (nume de fată, Baștea) ar fi moştenitorul de drept al celor două case. Menţionăm că acest Baştea Nicolae era unchiul lui Baştea Ioan, prietenul familiei Iohannis.
Din start, instanţa (Judecătoria Sibiu) respinge cererea acestora pe motiv că testamentul prezentat este un fals. La o analiză grafologică s-a stabilit că testamentul era scris de o persoană iar semnătura era a unei alte persoane. Mai mult, magistrații stabilesc că acest testament nu avea martori şi nu fusese semnat în faţa unui notar. Drept consecinţă, o primă tentativă de măsluire a moştenirii lui Ghenea a eşuat.
Ce era de făcut în continuare? Bineînțeles că familia Iohannis nu s-a lăsat păgubașă. Trebuia să pună mâna pe cele două case, nu conta că-i putea arunca în stradă pe chiriașii care își cumpăraseră casele cu bună credință.
Al doilea fals, victorie pentru Iohannis
În fața noii situații, era de rezolvat o mare problemă: trebuia demonstrat că Baștea Nicolae era succesorul de drept al lui Ghenea Eliseu, deși, în fapt, acesta era afin, nepot după soție. Soluția: un nou fals și uz de fals. În fața Tribunalului Sibiu, familia Iohannis, împreună cu Baștea Ioan vin cu o adeverință emisă de Primăria Porumbacu de Jos în care se afirmă că Baștea Nicolae este nepotul direct al lui Ghenea Eliseu și unicul său moștenitor.
Cu acest nou fals, de data aceasta, familia Iohannis câștigă la Tribunalul Sibiu. Statul face recurs la Curtea de Apel Alba. Familia Iohannis câștigă din nou. Aceste procese s-au derulat între 1997-1999. Care a fost scopul ? Mai întâi anularea naționalizării apoi declararea nulă a actelor de vînzare – cumpărare deținute de chiriașii care cumpăraseră cu bună credință apartamentele din Bălcescu 29 și Magheru 35.
Astfel, între 1999 și 2002, toate actele de proprietate ale chiriașilor au fost anulate, iar noii proprietari au devenit Lăzurca Georgeta, Carmen și Klaus Iohannis, precum și Baștea Nicolae. În toată această perioadă, chiriașii habar nu aveau de aceste procese. Au aflat doar după ce inevitabilul s-a produs: actele lor de proprietate au fost anulate și urmau să fie aruncați în stradă.
Falsificatorii devin proprietari
Trebuie precizat că toate documentele false care au stat la baza procesului de a lua cu japca cele două imobile au fost semnate de același notar: Bucșa Radu Gabriel, cel care și-a pus ștampila pe actele de adopție în care a fost implicată familia Iohannis și care, în prezent, este notarul oficial al Primăriei Sibiului. El a emis certificatul de moștenitor deși nu avea toate actele necesare (lucru stabilit de instanță), nu avea competența teritorială necesară ( Baștea Nicolae, așa zisul moștenitor, a murit la Viștea de Sus – județul Brașov și toată viața a trăit la Cluj-Napoca).
Potrivit certificatului de moștenitor obținut în fals, noii proprietari din Bălcescu 29 și Magheru 35 erau: la Magheru, 50% Baștea Ioan, 25% Lazurcă Georgeta și 25% Carmen Iohannis, iar la Bălcescu 29, Baștea Ioan, întreg imobilul. Potrivit unei înțelegeri prealabile, Baștea Ioan a vîndut imediat (pe 1 iunie 1999) jumătate din imobilul din Bălcescu 29 lui Carmen și Klaus Iohannis. De abia acum apare numele lui Klaus Iohannis, după ce s-au finalizat toate aranjamentele. Fiind puși în asemenea situație, chiriașii au preluat inițiativa în procesele cu familia Iohannis și au depus plîngeri penale pentru anularea actelor false care au stat la baza schimbării proprietarului. Mai întâi au atacat calitatea de moștenitor a lui Baștea Nicolae. Astfel, aceștia au cerut anularea adeverințelor emise de Primăria Porumbacu de Jos în care se susținea că Baștea Nicolae este unicul moștenitor al lui Ghenea Eliseu.
Articol preluat de pe ancheteonline.ro
