Retrocedările la Sibiu, un subiect de interes internațional (II)



klaus

O super afacere imobiliară a fost pritocită la Sibiu de-a lungul anilor, sub oblăduirea lui Klaus Iohannis. Procesul de retrocedare, bazat pe principiul „restitutio in integrum” s-a transformat într-un jaf la drumul mare la adresa proprietății comunității locale. Mai toate instituțiile publice din Sibiu ( muzee, școli, sedii de cultură, monumente istorice, clădiri impozante din centrul istoric) au fost restituite către Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) și către Biserica Evanghelică.

Cine a fost Grupul Etnic German?
Dar să facem apel la istorie. Potrivit Monitorului Oficial din data de 21 noiembrie 1940, se emite “Decret-Lege pentru constituirea Grupului Etnic German. Art.1. Grupul Etnic German din România este declarat persoană juridică română de drept public, purtând denumirea „Grupul Etnic German din România”. Art.2. Aparțin Grupului Etnic German din România toți cetățenii români care prin confesia lor la Poporul German au fost recunoscuți ca fiind de origine germană, din partea conducerii Grupului Etnic și înregistrați ca atare în registrul național al Grupului Etnic German din România. Art.3. Reprezentanții voinții naționale al Grupului Etnic German din România este „Partidul Muncitoresc Naționalist-Socialist German “(N.S.D.A.P.), al Grupului Etnic German din România, (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, Der Deutschen Volksgruppe in Rumanien). El lucrează în cadrul Statului Național Legionar Român. Art.4. Cu aprobarea Conducătorului Statului Național Legionar, Grupul Etnic German din România poate lua, pentru menținerea și consolidarea vieții naționale, dispozițiuni cu caracter de obligativitate pentru membrii săi. Art.5. Grupul etnic german din România poate arbora, pe lângă drapelul Statului Român și Drapelul poporului german. Art.6. Orice dispozițiuni contrarii decretului lege de față sunt și rămân abrogate”.

Decretul lege este semnat în data de 20 noiembrie 1940, de conducătorul statului român , generalul Ion Antonescu și contrasemnat de ministrul Justiției, Mihai Antonescu. De asemenea, în raportul ministrului de Justiție, trimis către conducătorul statului român se arată că „alăturatul decret –lege are drept scop să reglementeze conviețuirea cetățenilor de origine etnică germană cu poporul român, în cadrul Statului Național Legionar, recunoscând grupului acestor cetățeni personalitatea juridică, ca element alcătuitor al statului național unitar român. În felul acesta se creează un organ care va putea asigura viața etnică a Grupului german, în armonie cu interesele generale ale statului și cu prevederile protocolului de la Viena din 30 august 1940(n.r. mai exact, Raptul teritorial, prin care România pierde N-V Ardealului în favoarea Ungariei hortyste!!!), prin care statul român și-a luat angajamentul de a pune în toate privințele în condițiuni de egalitate pe cei care aparțin Grupului german din România”.

Voluntarii Grupului Etnic, în trupele Waffen SS
Într-o lucrare scrisă de Wiliam Totok (originar din Banat), intitulată „Germanii din România, între nazism și stalinism”, care a apărut în Observatorul cultural în octombrie 2003, se arată că “pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurtă vreme după instalarea în fruntea comunității, Schmidt și ceilalți naziști radicali înființează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul Naţional Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din România. Printr-un decret lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul național-legionar român acordă Grupului Etnic German o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare, un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învățământului, a presei și a vieții bisericești. Schmidt practică o politică de supunere totală față de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere a Grupului etnic”.

De asemenea, potrivit unui articol din Magazin Istoric, intitulat „Voluntari români în Waffen SS”, scris de istoricul M. Tejchunean și citat de ziarul Justiţiarul, se arată că, sub controlul Grupului etnic german „au fost înființate o serie de organizații paramilitare după modelul celor deja existente în Reich: Einsatz Stafflen și Deutshe Mannschaft care erau echivalentul germano-român a lui Allgemeine SS și SA și cuprindeau 31 000 de persoane. În iarna 1940-1941, prin operațiunea „1000 Mann Aktion”, realizată în biroul Reichsfuhrer Heinrich Himmler și condusă în România de către Andreas Schmidt, a fost încorporat primul lot de etnici germani de cetățenie română ( sași și şvabi) în unități Waffen SS, aflate toate sub comanda directă a lui Heinrich Himmler. SS (Schutzstaffle-escadrilă de protecție) a fost inițial gândită ca o mică unitate paramilitară ce trebuia să-i asigure lui Hitler protecție, adică mâna armată a partidului devenit unic în Germania hitleristă”.

În același articol documentar se arată că în trupele Waffen SS se înscriau, pe bază de voluntariat, germanii fanatici ai lui Hitler, din diferite țări, printre care și România și care activau, evident, în cadrul Grupului Etnic German. De asemenea, o mare parte dintre etnicii germani din România s-au înscris în Divizia 2 tancuri SS “Das Reisch”.
Într-un alt articol publicat de dr. Dan Grecu în „Magazin istoric” intitulat „Înrolarea etnicilor germani în unități SS, 1939-1943”, se evidențiază faptul că, după ocuparea Iugoslaviei, s-a format o unitate militară de elită sub comandament SS, formată din șvabi din Banatul românesc și cel sîrbesc, numită Divizia 7 Vînători de munte SS.
În final, sursele precizează că în trupele Waffen SS s-au înrolat peste 70 000 de etnici germani din România care activau în cadrul Grupului Etnic German. Iar Klaus Iohannis, liderul Forumului Democrat al Germanilor din România, s-a autointitulat succesorul acestora!!!

Toate bunurile sașilor, în proprietatea organizației naziste
Potrivit statutului de funcționare a Grupului Etnic German, toate bunurile imobile care aparțineau sașilor sau șvabilor din România au trecut în proprietatea și în administrarea acestei structuri politice, cu legături direct la Berlin. Totodată, printr-un protocol încheiat cu bisericile germane ( evanghelică , catolică și unitariană), în data de 11 august 1942, toate proprietățile cultelor religioase sunt predate cu titlu gratuit către Grupul etnic german. La Sibiu, de exemplu, Biserica Evanghelică a donat Grupului etnic german toate proprietățile pe care le preluase de la Universitatea Săsească în 1937 ( reprezentînd o mare parte din imobilele din centrul istoric al orașului). Universitatea Săsească a reprezentat o formă de conducere administrativă a sașilor din Sibiu, desființată de Carol al 2-lea, prin decret-lege în 1937, pe motiv că funcționa ca un fel de stat în stat.

Biserica Evanghelică, la dispoziția lui Hitler
Astfel, în 1942 este emisă „Convenția generală pentru reglementarea raporturilor bisericii regnicolare evanghelice de confesiune auugsburgice față de Grupul Etnic din România”. „În spiritul ideologiei național–socialiste, conducerea grupului etnic german asigură ca și celorlalte confesiuni din cadrul Grupului etnic așa și Bisericii Regnicolare Evanghelice din România, libertatea credinței ei religioase și prin aceasta a propovăduirii creștine în sensul Augustan și pentru toate serbările, manifestările și instituțiunile religioase și bisericești precum și pentru întreaga publicistică bisericească întrucât nu se comite-abuzându-se de această libertate- periclitarea existenței grupului etnic sau se violează simțul moral al rasei germane”. Cu alte cuvinte, din voia Grupului Etnic German, Biserica Evanghelică a putut funcționa între 1940 și 1944 pentru că desfășurarea cultului evanghelic nu aducea atingere partidului nazist și rasei germane!
În reglementarea raportului dintre biserică și stat, se arată că „în proprietatea grupului etnic se va preda gratuit cu toate sarcinile ( datorii, impozite , taxe), averea care mai înainte în mod legal a aparținut de averea obștei ( Fundația culturală „Universitatea Săsească”) (n.r. adică o mare parte din clădirile din centrul Sibiului); întreaga avere a casei de pensiuni pentru care grupul etnic să preia obligațiunea plății pensiilor or indemnizațiilor de scumpete la toți pensionarii actuali și viitori; sălile comunității deoarece acestea folosesc mai cu seamă trebuințelor sociale ale obștei cu păstrarea dreptului de cofolosință nelimitat, veșnic și gratuit al bisericei; din acea avere mobilă și imobilă care servește scopurilor lucrative, se va preda în proprietatea grupului etnic german fără despăgubire-însă numai în orașe-50% a caselor cu inventarul care face parte din ele și a hîrtiilor de valoare a comunității ( acțiuni, obligațiuni, participațiuni, titluri de împrumut)”.
SURSA: ancheteonline.ro





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts