Castorică cel cu dotarea extrem de anemică se confruntă cu o dilemă nu tocmai mică. L-ar atrage în gaşca sa pe fostul comandant de poliţişti Răducu, dar se teme că şi-ar băga în casă cucu’. Nu de alta, dar din moment ce l-a servit în haina statului, l-ar putea servi în continuare după ce va abandona uniforma poliţistului. În calitate de proaspăt pensionar, Răducu şi-ar putea reafirma abilităţile de informator de Castor. De asemenea, ar putea să fie în continuare un chelner de nădejde, aşa cum a fost peste 20 de ani pentru rozătorul delator şi cartofor. Însă treburile ar putea lua o întorsătură neaşteptată. Cu o pensie babană, primită de pomană, Răducu ar putea să se simtă mai şmecher ca şi Castorul. Acum ar avea şansa să-şi ia revanşa. L-ar putea lua peste picior pe Castorul cel aproape chior. Rolurile s-ar putea schimba, astfel încât rozătorul să fie obligat să toarne băutura. Nu de alta, dar un asemenea rol i s-ar potrivi de minune, oricând şi oriunde. Cel puţin aşa, chiar şi Castorul va putea degusta ceva şi nu va mai saliva degeaba. Şi tot pe banii lui Răducu, la fel ca-n vremurile când acesta făcea pe poliţistu` şi pe comandantu’.