More


    Steaua, chior în țara orbilor

    =

    Încet, dar sigur, Steaua rămâne singura candidată la titlu în România. Nu doar în acest campionat, ci și mulți ani de-aici înainte.

    Acum, când ne apropiem de jumătatea campionatului, Steaua are 5 puncte în fața lui CFR Cluj și 6 în fața Petrolului Ploiești. Mai jos nu ne uităm, pentru că Astra Giurgiu și Dinamo nu se pun, Botoșani și Târgu Mureș nu au pretenții, Craiova e un foc de paie care se va stinge, iar celelalte echipe au o singură dorință: să nu retrogradeze. Teoretic, CFR Cluj sau Petrolul ar putea să-i mai prindă pe steliști și să le sufle titlul. Teoretic. Fotbalul e însă o problemă practică, iar practica spune că la CFR Cluj nu mai sunt bani, în timp ce la Petrolul finanțarea e tot mai complicată. Atât Clujul, cât și Ploieștiul au ajuns forțe ale fotbalului românesc prin aducerea unor jucători străini valoroși, deci bine plătiți. Când izvorul de bani seacă, acești fotbaliști pleacă. E o ecuație simplă, pe care au experimentat-o deja și alte echipe românești, în ultimul deceniu.

    Șocul acestei săptămâni a fost arestarea întregii conduceri a clubului Petrolul: frații Daniel și Nicolae Capră (finanțatorii), dar și Marius Bucuroiu (omul lor de încredere, director general).

    Cu ani în urmă, Steaua se bătea la titlu cu adversari puternici, uneori câte cinci-șase pe sezon. Amintiți-vă de marile derby-uri cu Dinamo și cu Rapid, care încingeau Capitala.

    Dar nici meciurile cu FC Național sau cu Sportul Studențesc nu erau de colea. Apoi, provincia: unde e Timișoara de altădată? Dar Vasluiul lui Sânmărtean – Wesley – Adailton? Unde e CFR-ul clujean care câștiga trei titluri în cinci ani? Unde sunt Unirea Urziceni și Oțelul Galați, surprizele ivite dintre ciulinii Bărăganului sau din apele Dunării? Unde sunt Pandurii de odinioară, care făceau instrucție cu toată floarea cea vestită a Ligii lu’ Mitică? Unde e Craiova Maxima și cea post-Maxima? Și am trecut în revistă, iată, mai bine de jumătate de divizie.

    Aproape toate echipele frumoase s-au pulverizat în bătaia vântului din buzunarele patronilor. Unele au dat lovitura, umplându-se de bani din Liga Campionilor. Dar banii s-au dus, lăsând în urmă o realitate cruntă: Unirea Urziceni nu mai există, Oțelul Galați se scufundă spre mlaștinile Ligii a II-a, iar la CFR Cluj e foame mare. Singurul club de fotbal care a survolat cu succes aceste vremuri turbulente este Steaua București. Echipa din Ghencea a pătimit mult în anii de început ai domniei lui Gigi Becali, având parcă interzis la titlu. Dar prezențele în Europa au fost constante. Arestarea patronului părea să condamne Steaua la dezintegrare. Cumpăna a fost însă depășită, bugetul clubului a înflorit (zeci de milioane de euro de la UEFA, jucători vânduți la prețuri spectaculoase, încasări consistente din drepturile TV), iar aducerea inspirată a antrenorului Reghecampf a asigurat și performanța mult-așteptată: două titluri consecutive, în 2013 și 2014. Și cum banii aduc bani, iar performanța aduce performanță, hegemonia Stelei a continuat și după plecarea lui Reghe. Noul antrenor, Costel Gâlcă, a menținut cursul ridicat, având o linie de clasament impresionantă: 12 – 1 – 2, golaveraj 33-8. A lua 37 de puncte din 45 posibile înseamnă un procent de peste 82%. Doar parcursul excelent reușit de CFR Cluj și de Petrolul a făcut ca Steaua să nu aibă cel puțin 10 puncte avans. Însă nici Clujul, nici Petrolul nu pot menține ritmul, în condițiile unor grave probleme financiare. Dacă arestarea patronului și a managerului, schimbarea antrenorului și vânzarea multor titulari nu au destabilizat Steaua, înseamnă că puține lucruri o pot destabiliza în viitorii ani. Se anunță o lungă hegemonie a clubului din Ghencea, singurul care-și mai permite, în fotbalul nostru, să cumpere jucători de mare valoare. Aflată în plin marș spre cel de-al treilea titlu consecutiv, Steaua poate depăși performanța anilor 1985-1989, când marea echipă din Ghencea a triumfat de cinci ori la rând, ori chiar parcursul-record din fotbalul românesc: șase titluri consecutive în anii ’90 (1993-1998).

    Iată cum, în condițiile unui capitalism aproape sălbatic, Steaua a ajuns să domine fotbalul intern mai clar decât o făcea pe vremea când se afla în grațiile familiei Ceaușescu. Atunci, măcar, avea adversar în curtea Ministerului de Interne: Dinamo. Acum, opozanții săi cad unul după altul, ca popicele.

    Grigore Cartianu



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img