Orizonturi de aşteptare (I)



Zecile de analize apărute în urma alegerilor prezidenţiale din 16 noiembrie se înscriu, de cele mai multe ori acum, într-o întârziată logică, post-factum. Adică, dacă Victor Ponta şi echipa sa de campanie ar fi zis şi ar fi făcut asta şi asta, altul ar fi fost rezultatul şi câştigătorul competiţiei. Este însă o certitudine că raţionamentele de acest fel sunt greu de validat şi se menţin în perimetrul incertitudinilor.

Nu pledăm nicidecum împotriva unor analize temeinice pe care PSD şi aliaţii săi le efectuează pentru a înţelege în totalitate şi pe deplin cauzele eşecului surprinzător. Ele sunt nu numai necesare, ci şi obligatorii în perspectiva confruntărilor electorale care vor urma şi, mai cu seamă, în strânsă legătură cu viitorul politic al celui mai mare partid din România.

Pe de altă parte, după ce zarurile au fost aruncate, atât cei care l-au votat pe Klaus Iohannis, cât şi cei care au votat împotriva lui, au acum un legitim orizont de aşteptare în speranţa unui preşedinte de tip nou pentru România. După deceniul trist de care, cel puţin teoretic am scăpat cu toţii, milioanele de români sunt preocupaţi de felul în care va onora Klaus Iohannis încrederea şi responsabilitatea, deloc uşoare, cu care a fost învestit.

În contextul orizontului de aşteptare, se are în vedere prioritar în ce măsură va rezista preşedintele nou ales la linguşelile cohortei de tot felul, care se înghesuie să se aciueze sub pulpana prezidenţială.

Numărul fariseilor este în creştere vizibilă iar fantezia lor a depăşit orice limită a bunului simţ, înscriindu-se deja în parametrii unui deşănţat cult al personalităţii. Astfel, înfrângerea lui Victor Ponta este prezentată ca o victorie miraculoasă a lui Klaus Iohannis prin afirmaţiile de genul: „Ne-am luat ţara înapoi” sau „A fost blocată Ciuma Roşie”. La fel, conform unor sondaje de ultimă oră, 66 % dintre români susţin că l-au votat pe Klaus Iohannis. Cartea sa autobiografică a luat premiul cel mare la Târgul Gaudeamus şi a fost vândută într-un număr record de exemplare. Un ziar l-a plasat alături de Regele Ferdinand, deşi preşedintele ales n-a depus încă jurământul.

Nu în ultimul rând o gaşcă de gazetari care l-au criticat de zor au întors macazul şi îi ridică statui metaforice. Klaus Iohannis trebuie să ştie că întotdeauna linguşitorii aşteaptă răsplată din partea celui linguşit, iar din acest punct de vedere un număr mare de politicieni sunt campioni de profesie.

Voicu D Rusu





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts