Aurelia Fedorca, “Acasă la oşenii” din Portugalia



portugalia

Sărmăluţe de post ca la mama acasă, pălincă de Oaş, ouă roşii şi cozonac, imagini povestiri şi amintiri despre locul din care oşenii stabiliţi în Portugalia au plecat în urmă cu atâţia ani , dar pe care l-au păstrat în suflet. Acestea au fost ingredientele unei seri de poveste organizată în Vinerea Mare de Primăria Oraşului Negreşti-Oaş, Ambasada României la Lisabona şi Institutul Cultural Român (ICR), sub titlul „ Acasă la oşeni”. Invitată de onoare, primarul oraşului Negreşti-Oaş, Aurelia Fedorca, a venit, însă, încărcată cu de toate „ de la noi” şi s-a făcut din musafir, gazdă.

Imagini de “acasă”
Evenimentul care face parte din Serile „ ACASĂ” ale Ambasadei României la Lisabona, a marcat şi inaugurarea noului sediu al Institutului Cultural Român din capitala portugheză şi a avut ca gazde primitoare şi pe ambasadorul României la Lisabona, Vasile Popovici, şi reprezentanta ICR, Mihaela Crăciun.

Inaugurarea expoziţiei artistului fotograf Remus Ţiplea, Fragmente oşeneşti – O meu lar, Căminul meu a reînviat amintirea uliţelor satului, vecinilor, anotimpurilor, zilelor de lucru şi sărbătorilor, aşa cum erau toate acestea în anii copilăriei celor ce au plecat departe de casă. Imaginilor din tărâmul de vis al lui Remus Ţiplea li s-au alăturat peste drum acordurile din Bach ale violoncelistului Răzvan Suma, în Marea Catedrală Patriarhală a Lisabonei, din vecinătatea Institutului Cultural Român.

Portul popular nu se pierde niciodată
S-a mers apoi şi cu…colacul la nănaşi. Nu în fapt, ci prin vizionarea unui documentar care a adus astfel vechile obiceiuri de Paşte din Ţara Oaşului, până tocmai pe malul Atlanticului. Iar mândrele oşence şi sătmărence din Portugalia au făcut şi ele cinste momentului purtându-şi nealcoşe poalele, zadiile şi năframele portului lor popular, cusute cu atâta drag, pliu cu pliu şi mărgică cu mărgică, de mamele, mătuşile şi bunicile lor, aflate la acei dureroşi 4.000 de kilometri distanţă. Copilaşii au îmbrăcat şi ei portul popular „ de la noi” şi au mulţumit pentru ouă şi cozonacii primiţi, cu o poezie de Paște. Nu-i lucru puţin, să nu credeţi! Deşi nu învaţă limba română la şcoală, se străduiesc să o vorbească cât de bine pot, aşa cum o învaţă acasă, de la mama şi tata.
Florin Dura





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts