Paştele de altădată



Sărbătoarea de Paşte o aşteptam în trecut cu înfrigurare, mai ales noi, copiii. Participam la Sărbătoarea Paştelui, indiferent de religie. Cel mai mult ne plăcea Săptămâna Mare, perioadă în care se făceau preparatele tradiţionale pentru ziua de Paşte. Luni se mai făcea puţină curăţenie şi ordine în curte. Se verificau vasele în care avea să se prepare aluatul, oalele în care vom vopsi ouăle, tăvile în care vom coace cozonacii.

Mergeam în “cuibare”, de unde luam ouă de găină, pentru vopsit. Le alegeam cu grijă, “să fie cu bănuţul de aer cât mai mic, adică foarte proaspete, să nu fie crăpate, să fie puţin mai ascuţite la un capăt, să fie cât mai albe”, pentru că “ouăle de Paşte trebuie să fie prima!”, adică cele mai bune.

Miercuri se pisa piperul, scorţişoara, se curăţa ceapa şi usturoiul verde. Noi, copiii, dezbrăcam de foi cepele uscate, cele mai aurii, ba şi cu ceva urme de verde, câteva foi de varză roşie, de ceapă roşie, puneam la îndemână trei sfecle roşii. Mama punea alături şi un plic roşu şi unul albastru de vopsea “falşă”, adică din cea chimică. Noi, copiii, toată noaptea visam că vopsim ouă şi ne trezeam dimineaţa plini de nerăbdare.

Joia era ziua Împlinirii viselor. O ajutam pe mama la vopsitul ouălor. Ne sculam dimineaţa, pe la cinci, şi, după ce mâncam, eram la datorie. Mama spăla ouăle în apă, după ce le ştergea cu o cârpă dată cu săpun. Apoi le punea la fiert în apă cu sare ca să nu crape şi să se împrăştie albuşul. Noi împărţeam în vase separate, cu apă clocotită, cojile de ceapă, foile de varză roşie, cele de ceapă roşie şi tăiam feliuţe sfecla. Câteva ouă erau puse direct pe foi şi se colorau, dar nu uniform, ci cu urme desenate, după cum au stat pe frunze. O altă parte de ouă le făcea cu “chimicale” roşii şi albastre. Cele mai frumoase erau cele făcute de noi. În ciorapi rupţi, de naylon, băgam ouăle învelite în foi de ceapă, din cele care aveau şi vinişoare verzi, le legam bine şi le punea bunica la fiert.

Mai puneam alte ouă pe care montam frunzuliţe de pătrunjel, frunze de trifoi rupte din ghiveci, înnodam bine ciorapul şi le dădeam la fiert în culoarea de sfeclă. Murdari din cap până-n picioare, aşteptam bâţâind de nerăbdare, cu bucata de osânză pregătită pentru a le unge imediat ce le scoteam dintre frunze, suflând de zor când ne frigeam. Fiecare ou era o operă de artă a naturii! Galbene-aurii, roz, portocalii cu umbre verzi, movurii cu frunzuliţe, roşii, albastre, toate lucioase şi rotunjoare ne umpleau sufletele de bucurie şi de mândria de a fi părtaşi la aşa o mândreţe.

Acum, tot acest univers a dispărut şi şi-a făcut loc modernul, globalizarea. Păcat, mare păcat!

Florin Dura





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts