More


    Adevărul – trebuie să stea cu noi la masă!

    =

    Simt o mândrie aparte când văd oameni ce aşează mereu Ţara înainte de toate. Mă gândesc la cei care ştiu să aprecieze pe veşnicul bun de plată, pe cel care a suportat multe de-a lungul vieţii, pe cei care trăiesc azi din pensiile ceapiste.

    Există oameni cu demnitate, care, făcând „suma vieţii noastre”, adică istoria neamului, văd România ca o veşnică ţară rotundă.

    Aşa este col. Ghe. Bănescu în cărţile sale „Demers pentru adevăr” (I şi II). Mă voi referi la „Dosarul Comoara din deal”- Sighişoara 1969, prefaţată de cunoscutul scriitor, deputat, redactor-şef al cotidianului mureşan „Cuvântul liber” – dl. Lazăr Lădariu. Acesta şi-a dedicat condeiul, de-a lungul vieţii, pe baricada apărării interesului naţional, conştient fiind că provine din românescul Idicelul Mureşului şi născut, parcă hărăzit de Bunul Dumnezeu, chiar într-o zi de 25 martie – Buna Vestire. A fost şi rămâne un bun vestitor de grai şi simţire românească pentru neamul pe care-l slujeşte cu atâta dăruire. L. . Lădariu denumeşte cartea lui Ghe. Bănescu document. Şi nici n-a greşit. Citind prefaţa, îţi dai seama că această carte dezvăluie adevăruri, iar adevărul nu mai trebuie votat! După Aristotel „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten Adevărul!”. Iată-l pe Gh. Bănescu, într-un domeniu cu riscuri, ca perfecţionist reuşeşte să prezinte oameni şi fapte, fără reţinere, cu dezbaterile lor, cu lupta continuă cu neprevăzutul, cu destinul omului, cu lumina şi întunericul. Desigur, nu pot prezenta conţinutul a 195 de pagini, dar mi-au rămas întipărite aprecierile generalului Iulian Vlad, care până în 24 dec. 1989 a asigurat liniştea noastră, a fiecăruia şi, de ce nu, a ţării, prin funcţia, gradul, prestanţa şi simţul datoriei faţă de adevăr, dreptate, dragoste de neam şi ţară, de omenie în ultimă instanţă. Spunea gen. Iulian Vlad „Am cunoscut în această carte elevul sârguincios, ofiţerul tenace şi profesionistul care şi-a depăşit condiţia de om al informaţiilor.” Şi există mult adevăr, deoarece Ghe. Bănescu, prin sinceritatea sa, a redat cu multă obiectivitate aspecte din activitatea importantă, în orice vremuri, fără să ştirbească personalitatea cuiva. Sigur, apar în carte o serie de personaje cunoscute opiniei publice, unele pozitive, altele negative, dar… privite de autor „drept în faţă”. Totul, în carte, este documentat. Poate de aceea cartea este receptată bine, demonstrând şi aspecte privind modalităţile educaţionale de atunci, fără a le compara cu cele existente azi cu implicarea atâtor factori cu această destinaţie necesară – educaţia!

    Aceleaşi cuvinte de întărire a Adevărului în societatea măcinată de contrariu . Col. Ghe. Mărieş laudă curajul autorului prin a scoate de sub tipar această carte-document, menită să aducă o rază de lumină în imensul întuneric în care bâjbâim. S-ar părea că această lucrare este destinată masei mari de oameni, de toate vârstele, făcându-i mai buni, mai trainici, mai umani şi, desigur, mai ataşaţi adevărului, ţării şi neamului acesta, cu o istorie ce nu se doreşte a fi cunoscută de generaţiile ce vin!

    Apreciez cuvintele adresate de Ghe. Mărieş activităţii eroice a gen. Iulian Vlad, care, cu un curaj unic a ordonat să nu se tragă un foc, muniţia, tot armamentul din dotare a securităţii să fie predat. Ordin, care prin puterea lui, a salvat mii sau zeci de mii de vieţi. A rămas un exemplu unic în toate demersurile din dec. 1989!

    Respect autorului, cartea şi bibliografia întrebuinţată, respect colaborarea cu Muzeul Naţional de Istorie a României, care nu este doar, cum cred unii, o instituţie prăfuită, ci este una plină de conţinut şi adevăr, întocmai acestei cărţi!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img