Muzee, cinematografe, biblioteci, librării și tipografii în Sătmarul de demult

Înainte de 1918 funcţionau în judeţul Satu Mare: Muzeul Judeţean de la Carei şi Muzeul Cercului „Kolcsey” înfiinţat în 1892 la Satu Mare, deschis pentru public.

În anul 1920, conform adresei 11561/1927 martie înaintată de către Prefectură Primăriei oraşului Satu Mare se cere o informare în legătură cu situaţia următoarelor muzee: Muzeul Comitatens Carei, Muzeul S. „Kolcsey”, Muzeul Orăşenesc Baia Mare, cerându-se informaţii cu privire la funcţionarea şi preluarea lor de către administraţia românească.

Deducem că în acel moment, acestea erau principalele aşezăminte muzeale din judeţ. Primăria cere date de la muzeele respective. Astfel, prin adresa 1286/1920, Societatea „Kolcsey”, răspunde primăriei că muzeul nu este deschis şi nu a fost preluat de către administraţia română, la conducerea sa continuând să se afle prof. Majthenyi Andras. În continuare Primăria oraşului Satu Mare răspunde Prefecturii în urma adresei Societăţii „Kolcsey” arătând în plus că muzeele din Baia Mare şi Carei, nu-i aparţin. Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, prin Secretariatul General de la Cluj, cere primarului oraşului, printr-o adresă din 13 mai 1920, să înceapă tratativele cu Societatea Culturală „Kolcsey” pentru preluarea prin transfer a Muzeului, cu scopul organizării unui Muzeu Judeţean, împreună cu Muzeul din Carei.

Un moment important în ceea ce priveşte viaţa instituţiilor muzeale îl reprezintă deschiderea la Satu Mare la 1 decembrie 1925 a unui Muzeu Etnografic. Cu acest prilej, deputatul Aurel Dragoş afirmă „prin el vom arăta celor ce ne vizitează că am trăit şi trăim pe aceste plaiuri cu drepturi etnice.” Muzeul este deschis la stăruinţa primarului şi a consilierilor locali în prezenţa unui ilustru sătmărean care îndeplinea în acel an funcţia de inspector al artelor, l-am numit pe Ştefan Mărcuş. Muzeul a fost amenajat în două săli ale Primăriei, exponatele reprezentând cusături de mână din Oaş, covoare cu motive naţionale din jurul Băii Mari, colecţia „Dariu Pop” – formată din obiecte etnografice şi cărţi rare, era expusă, de asemenea, ceramică. Din nefericire acest muzeu nu a fost deschis decât două săptămâni, apoi „a fost pus în lăzi”. Presa relatează cu amărăciune acest fapt, propunând amenajarea Muzeului Judeţean, în Pavilionul existent în Grădina Romei.

În anul 1936 situaţia nu se schimbase, aflăm dintr-un articol al revistei „Afirmarea”, an I, nr. 1, 1936, p. 98-99, că „doar muzeele de la Baia Mare şi de la Baia Sprie sunt mai importante”, la Baia Mare funcţionând un muzeu cu 16 secţiuni. La Baia Sprie numărul mai redus de exponate este compensat de expoziţia de minerale şi roci şi îmbrăcămintea lui Pintea Viteazul. Întreţinerea acestor aşezăminte însă lasă mult de dorit.

De o popularitate deosebită se bucură în această perioadă spectacolele cinematografice. În 1940 numai în Satu Mare funcţionau trei cinematografe: Cinematograful „Naţional” al Uniunii Societăţilor Culturale din Satu Mare, cu 1200 de locuri, în sala „Urania” (devenit apoi cinematograful „Popular”); „Astra”, proprietate a Societăţii ASTRA, cu 300 de locuri; Cinematograful Meseriaşilor, „Metalul” în „Clubul Unio” cu 400 de locuri. În Baia Mare funcţiona un cinematograf cu 800 de locuri, în Carei funcţiona un cinematograf în clădirea Teatrului „Carmen Sylva”.

Tradiţia colecţiilor de carte organizate pentru public şi a lecturii organizate este veche în Satu Mare. Petru Bran a fondat în 1862 – ’69 „Societatea de Lectură”. Ioane Marcu şi Dariu Pop au organizat cercuri de lectură la şcoli. La 1892 se cunoştea un „cerc de literatură al micilor meseriaşi”. Înainte de 1918, în Carei funcţionau trei biblioteci: Biblioteca Piariştilor cu 12.560 de volume, Biblioteca Gimnaziului Superior cu 2757 volume, Biblioteca Muzeului Comitatens cu 2500 de volume. Mai funcţiona la Baia Mare, Biblioteca Gimnaziului Superior de Stat cu 4000 de volume.

În Satu Mare existau biblioteci în dotarea instituţiilor ecleziastice (numai Biblioteca Episcopiei Romano-Catolice număra peste 25.000 de volume), la şcoli, de asemenea funcţionau biblioteci ale unor societăţi sau asociaţii civice.  De exemplu, încă în 1912 la Gimnaziul Romano-Catolic Regal viitorul Liceu Românesc de Stat „Mihai Eminescu” exista o bibliotecă pentru profesori cu 1035 de volume şi una pentru elevi cu 548 de volume, în limba română , sau în cadrul Casinei Române funcţiona o bibliotecă cu sală de lectură. ASTRA dispunea de asemenea de o bibliotecă şi exemplele pot continua. Biblioteca Liceului „Mihai Eminescu” în 1940 dispunea de 3305 de volume pentru profesori şi 1306 volume pentru elevi. Există din partea ASTREI o preocupare susţinută de a înfiinţa biblioteci în mediul sătesc, încă înainte de Primul Război Mondial (în 191 O în judeţ funcţionau 21 de biblioteci populare la Sătmărel, Turţ, Craidorolţ, Sanislău, Moftinu Mic, Borleşti, Amaţi, Mădăras, Doba, Apa etc.). Nu exista o bibliotecă publică în înţelesul propriu al cuvântului, situaţie menţinută şi la sfârşitul perioadei interbelice.

Unul dintre cei mai activi militanţi pentru înfiinţarea bibliotecilor săteşti a fost G. M. Zamfirescu, prin articolele sale din publicaţiile vremii. Astfel, în 1937 prefectul judeţului Octavian Ardelean afirmă în raportul său privind guvernarea că există o bibliotecă pe lângă fiecare şcoală.

În Satu Mare n-a lipsit nici tradiţia imprimării de carte. De la copiştii manuscriselor până la imprimare tipografică. În 1919 sunt cunoscute şapte tipografii, din care una aparţine învăţătorilor români, Tipografia Satu Mare, condusă de Ioan Vescan.

Celelalte aparţin unor persoane sau instituţii maghiare: „Szabad sajt”, „Murvay Janos”, „Boros Adalbert”, Szasz Ferencz, avea tipografia „Eszakeleti”, alta aparţinea lui Weisz Sandor, alta lui Simon Jozsef. Leagănul imprimărilor de carte şi de ziare l-a constituit perimetrul străzilor Cuza-Vodă – Gheorghe Lazăr, respectiv tipografiile: „Gloria”, „Patria”, „Corvin”, „Globus”, „Atheneum”, „Simion şi Vescan”, „Pallas”, „Balogh”. Alte tipografii cunoscute în oraş: „Presa liberă”, „Urania”, „Ioan Murvai”, „Satu Mare”. Dintre edituri s-a semnalat Editura B. Denes . Prima editură şi tipografie a fost înfiinţată sub egida gazetei „Neamul nostru” la Carei. În anul 1926 funcţionau două tipografii în Carei: „Roth & Komaromy” şi „Kolcsey” SA.

La Satu Mare circulaţia cărţii prin vânzare – cumpărare în librării specializate a fost semnalată din anii 1920. „Huszar” era una dintre librăriile de aceste gen, de pe strada Cuza Vodă. Pe aceeaşi stradă era Librăria „D. Şuta”, iar în Pasajul Victoriei exista Librăria „Lovy”.  În 1945 în municipiul Satu Mare existau şase librării: „Dumitru Şuta” pe str. Cuza Vodă, „Trepper Radu”, pe str. Decebal nr. 6, „Baros Adolf’, pe str. V. Lucaciu nr. 2, „Sarga Iosif’ pe str. Nicolae Iorga nr. 2, „Karitas”, str. Libertăţii nr. 30, „Apărarea patriotică”, str. Libertăţii, nr. 13

Sursa: Ioan Viman – Învățământul secundar din părţile sătmărene în perioada interbelică: 1919-1940