More

    VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: CINSTIREA VALORILOR NAŢIONALE – O DOVADĂ AUTENTICĂ DE PATRIOTISM

               De: Cezarina Adamescu

          „Există două realităţi ale căror imensă, zdrobitoare greutate nu o simţim, dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria”, afirma marele gânditor şi poet Lucian Blaga. Se spune că ţărâna patriei nu-ţi va înţepa niciodată călcâiul. Și ca să nu te rănești călcând-o, trebuie să te agăți de ceva care să te facă să levitezi, să pășești ușor și neauzit, fără să tulburi aerul. Acel ceva este frumuseţea, sublimul. Frumuseţea care va salva omenirea, după spusa lui Dostoievski. Frumuseţea aceasta e Arta, Cuvântul, Creaţia. Bunătatea, Înțelegerea, Îngăduința și multe alte virtuți pe care le practici, uneori, fără să iei aminte, din obișnuință, din educație sau pur și simplu, de la sine.

    Ne aflăm la sfârșitul lunii Noiembrie … și deoarece ziua de vineri din această săptămână, are multiple semnificații, fiind Prima Vinere a lunii Decembrie din acest an, când creștinii romano-catolici își dedică bătăile inimii și rugăciunile ”Preasfintei Inimi a lui Isus”; vinerea în care ne pregătim sufletele pentru a celebra marele eveniment al  Nașterii Domnului; … în această zi, eu – tu – noi toți vom sărbători împlinirea a 105 ani de la Marea Unire a Transilvaniei cu România.

              Mulţi creatori se feresc să-şi dezvăluie simţirile legate de patrie, de neam, de istorie şi de limbă naţională sau de libertate, de teamă să nu fie catalogaţi drept naţionalişti. Deja termenul de patriot şi-a pierdut din substanţă şi este socotit vetust, depăşit … însă, e de ajuns să ne amintim câte mii – zeci de mii de oameni şi-au dat viaţa pentru aceste valori transmise din străbuni, ca să ne convingem că ei merită să luăm acest termen în consideraţie şi să nu ne fie ruşine de el, iar noi toți să ne redescoperim omenia care ne-a mai rămas în ființă … vândută – pierdută … s-o recuperăm și s-o punem pe cel mai înalt piedestal al inimilor noastre.

    A fi patriot nu înseamnă numai a crea opere naţionale de certă valoare care să ateste românitatea, specificitatea poporului şi locul lui printre popoarele lumii

    E de ajuns să fii un bun cetăţean, să-ţi faci datoria în statul tău de viaţă, aşa cum crezi că este mai bine pentru tine şi pentru ceilalţi, a nu dispreţui pe cineva care nu e de aceeaşi condiţie socială sau de acelaşi nivel intelectual cu tine, a nu face rău nimănui şi a nu abuza de răbdarea şi bunăvoinţa celorlalţi în relaţie cu tine … sunt multe criterii care pot măsura dimensiunile patriotismului, dacă cineva ar avea curiozitatea să o facă.

    ( ,,Apără-ți țara,,- grafică, Dobie Adrian, clasa a VIII- a A, Școala Gimnazială Halmeu, profesor coordonator: Maria Chira)

            Se cuvine să dăm glas mai întâi, istoriei naționale. Avem cu toții în piept o inimă română, avem aceeaşi Mamă – România. Suntem de-o făptură şi de-o seamă: creştini adică. Avem acelaşi nume: români. Vorbim aceeaşi limbă. Ne-am născut pe aceleaşi meleaguri, între aceleaşi graniţe. Sunt acestea cele mai bune motive să ne numim fraţi.

    „Tu mi-eşti frate, eu ţi-s frate. În noi doi un suflet bate”…

         Cine nu ar vibra la asemenea cuvinte? Ce fior liric înalt, încărcat de semnificaţii! Poate că atunci când le trăim, nu ne dăm seama de adevăratele înţelesuri şi abia mai târziu le filtrăm prin sensibilitatea proprie. Spiritul românesc transpare prin versuri şi armonii muzicale într-o înaltă şi totodată adâncă vibraţie.

    Azi, noi Românii învârtim „hora frăţiei” – pe acest meleag atât de bulversat de evenimente neplăcute şi de grija pentru supravieţuire, fără să ne mai amintim de politicieni, de datorii şi de durerile inerente vârstei. Călătorim cu închipuirea la Milcov, unde moldovenii şi muntenii şi-au dat mâna şi s-au îmbrăţişat, nu numai simbolic, dar în chip autentic, fiecare cu portul său popular, fiecare cu năzuinţele sale, dar uniţi într-o singură simţire: de a întregi Principatele Române. Sub Vodă Cuza, cea de a doua Unire a românilor după Alba Iulia, se împlinise. Mai trebuia încă un pas, spre întregire şi acela s-a înfăptuit în 1 Decembrie 1918, când toate trei Principate aveau să fie Una. Un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări: Moldova şi Ţara Românească.

    E bine să ne aducem aminte, măcar din când în când, de evenimentele la care strămoşii noştri şi-au dat măsura curajului şi a vitejiei pentru o cauză dreaptă … cu oarecare fior autentic şi plăcută nostalgie faţă de timpurile când aceste valori erau respectate, cinstite şi sărbătorite, aşa cum se cuvine unui popor care-şi iubeşte istoria, indiferent cât de vitregă sau de glorioasă a fost ea.

    Ani întregi (din spirit de saturaţie) am neglijat, cu ştiinţă şi fără ştiinţă, aceste repere fundamentale

           E timpul să ne reconsiderăm atitudinea. Indiferent de puţinţa sau neputinţa conducătorilor, indiferent de mernicia şi nemernicia unor oameni aflaţi în fruntea ţării (care nu diminuează cu nimic în sufletvaloarea şi importanţa patriei şi a istoriei) – iubirea de acest meleag, de istorie şi de tradiţia strămoşească nu trebuie să sufere cu nimic.

    (,,Pentru patrie,,- acuarelă, Belbe Tabita, clasa a VIII- a A, Școala Gimnazială Halmeu, profesor coordonator: Maria Chira)

              Dimpotrivă, aflată în cumpănă, în restrişte, țara trebuie mai mult iubită, mai mult apărată, mai mult cinstită. Nimeni nu poate să-ți impună dragostea de meleagul din care ai ieșit, nici să te forțeze să-l părăsești cu, sau fără pricină. Ești legat de el cu fire freatice și rădăcini puternice care vin din susul istoriei, până la tine.

    Binecuvântat fie cel care-și dă seama de unde purcede și spre ce se îndreaptă. El nu va greși niciodată Drumul, Calea de străbătut și va ajunge la țelul propus.

    A-ți manifesta patriotismul nu e necesar neapărat a-ți striga, conform unor lozinci declarative, poziția de bun cetățean și a impune și altora simțirile tale

            În definitiv, fiecare se comportă după cum simte. Ca și credința, care nu trebuie impusă, patriotismul este firescul umanității. El vine de la sine, se poate dezvolta, manifesta, prin diverse atitudini personale.

    De pildă, a cultiva limba maternă, a practica o morală sănătoasă, a trăi în armonie cu semenii, a nu tulbura liniștea altora … cu idei, sau cu acțiuni turbulente; a fi un bun cetățean, în orice parte a globului te-ai afla; a-ți purta țara ca pe o stemă, pe dinăuntrul ființei (și dacă trebuie, a o expune, dacă este cazul); a nu da înapoi, atunci când imperativele țării o cer, cu precădere, aceste realități pot defini după părerea mea un bun român.

    Nu trebuie să fii neapărat istoric ca să-și iubești patria, glia în care te-ai născut

           Ceea ce-ți conferă identitate de neam și de limbă e acel spirit care se înflăcărează, de câte ori aude cuvântul patrie, și-l vezi lăcrimând când aude ceva despre neamul românesc, neam din neamul lui Dumnezeu. Îl recunoști după acele însemne nevăzute care îi împodobesc pieptul și fruntea … sigle de neșters, amprente pe viață.

    (,,Patriotul,, – creioane colorate – Lukas Haiduc și Coste Simina clasa a VI- a A, Școala Gimnazială Halmeu, profesor coordonator: Maria Chira)

    Numele eroilor e înscris în Cartea Țării, alături de acei bravi care au semnat cu sângele lor, veșnicia acestui neam luptător și demn, de a cărui continuitate, ne bucurăm și noi astăzi. Nu au fost numai soldați printre acei vajnici care ne-au făcut cadou, România întreagă. Au fost oameni de toată spița, ”de la vlădică la opincă”, pe care, nici frica, nici sărăcia, nici nevoile nu i-au putut împiedica să ridice zid de carne și spirit, la hotarele, trasate uneori cu sânge amestecat cu țărână.

    Tot ce e legat de locul nașterii, are darul să emoționeze…

    și e destul să te îndepărtezi puțin, ca să simți, încolțindu-ți în inimă, acel dor neostoit, de întoarcere la matcă … la da-seinul tău adică, locul de unde survine ființa.

    Chiar dacă acel loc e cât se poate de modest, la magine de țară, săracă și prea puțin ofertantă. Ești legat de acel loc și locul acela e legat de tine, nu doar prin casa părintească, prin părinți, rude, cunoștințe, prieteni, ci prin adânca chemare strămoșească.

    Oasele străbunilor formează în jur o armură de fosfor, care luminează cărarea. Ele strigă și chiar te mustră, dacă nu sunt cinstite cum se cuvine; ca mai apoi, cea care impune este cultura românească, absolut necesară, dobândită în anii de studii sau la școala numită îndeobște, viață. La toate acestea se adaugă o salbă de pilde şi proverbe, adevărate perle ale înţelepciunii populare care nuanţează acţiunea, și lucrările tale, dându-i înţeles şi substanţă.

    Cine nu-și respectă cultura și graiul, tradițiile și datinile, nu poate fi socotit un bun român. Nu ne putem neglija cultura și ființa, pentru că, la orice vârstă am ajunge, o să ne   tot amintim de primele proverbe și ghicitori din copilărie … acea copilărie comună care va forma  acea ”Cultură a Țării” …  ce ne va rămâne pururi întipărită în minte.

    Nu, nu poți să o uiți, chiar dacă am vrea … chiar dacă ar năvăli peste noi noian de alte culturi străine, cu marile lor tentații … rămâne ”A MEA, DE ACASĂ”,  mai aproape de inima mea – inima ta – inima Nației.

     

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE