Vasile Conioşi Mesteşanu s-a născut în data de 18 iunie 1973, în Satu Mare. Deși este locuitor al urbei noastre, originile lui oşeneşti îl cheamă spre rădăcini, zi de zi, prin prisma vocaţiei sale de profesor de limba şi literatura română, la Liceul Tehnologic din Tarna Mare. Este vicepreședinte al Cenaclului literar “Cronograf”. Scrie poezie şi este printre primii promotori ai genului haiku din judeţul nostru şi, probabil, singurul premiat pentru publicarea unor versuri aparţinând acestui gen poetic, de origine japoneză. Este un prieten credincios al naturii. Indiferent de anotimp, de vreme senină ori mohorâtă, Vasile găseşte prilejul de-a fi în mijlocul ei, pentru a-i surprinde cele mai spectaculoase stări, imortalizându-le în ceea ce numim artă fotografică. Fiind nelipsit de la evenimentele culturale, este apreciat de colegii de breaslă, nu doar pentru calitatea sa de literat, ci şi pentru modul în care surprinde, prin instantanee fotografice, trăirile şi stările sufleteşti reflectate pe chipurile celor din jur.
Cine eşti tu, Vasile? Cum te-ai caracteriza în câteva cuvinte?
Depinde de perspectivă. Pentru cei din bloc, eu sunt vecinul de la 3, pentru cei de la cenaclu, haijinul și fotograful, pentru cei de la serviciu, un coleg cu experiență, un profesor devotat, un diriginte echidistant și empatic, pentru cei din Tarna Mare, acolo unde lucrez de 32 de ani, cel care fotografiază cotidianul și extraordinarul, apoi le împărtășește cu cei plecați din comună, dar care au păstrat-o mereu în suflet.
Dacă e vorba de autocaracterizare, sunt matinal, introvertit, ascultător, atent, ironic, altruist, tolerant și mai chibzuit.
Profesorul pentru elev este puterea exemplului. Ce activităţi faci tu cu elevii astfel încât să-i sensibilizezi şi să-i atragi înspre lectură?
Lectura e esențială în dezvoltarea unei personalități puternice, a vocabularului, a imaginației, a raportării individului la lume, la celelalte universuri pe care tinerii de azi le explorează. Am în clasele de gimnaziu eleve care citesc foarte mult, își cheltuie toată bursa prin librăriile online, sunt fericit să le pun la dispoziție și biblioteca mea, dar ele sunt excepții.
Pentru marea majoritate, la opționalul de lectură, citim împreună cărți interesante / provocatoare, pe care apoi le disecăm fără șabloane, pentru a discerne esențialul, ca mai apoi să recunoaștem valoarea morală / culturală a personajelor.
O recitire a textelor clasice dintr-o nouă perspectivă e o altă metodă de percepere a textelor literare.
Adicția de telefon, de rețele sociale constituie principalul consumator al timpului liber. Biblioteca (comunală) își va pierde din atractivitate dacă nu vine cu achiziții proaspete, pe placul tinerilor care-i trec pragul.
Eşti iubitor de literatură şi faci parte din aceea categorie care citeşte mai mult decât scrie. Ce îţi place să citeşti şi ce îţi place să scrii, în care stil te regăseşti cel mai aproape de sinele tău?
Prin natura meseriei, comunicând mereu cu elevii, aflu preferințele lor literare, departe de lecturile recomandate. Eu citesc de nevoie și de plăcere, numai că timpul pentru cea de-a doua categorie se diminuează constant. Caut poezia acestor vremuri, proza scurtă sau, pentru a-mi face o opinie, cărțile premiate.
Când ies din apartament, inspirat de o imagine, în ritmul de mers, scriu în gând / memorez pe telefon expresii, idei sau poezii pe de-a-ntregul, pe care să le pot transcrie apoi, pe curat.
Ai volume publicate?
Activitatea mea literară din ultimele decenii se regăsește în numeroase volume colective de haiku. În 2020 am scos primul volum individual de poezie haiku, Frunze de dafin, în 2022 am publicat albumul monografic bilingv Tarna Mare borna 100.
Activitatea ta a fost apreciată şi prin premii. Are vreunul o însemnătate deosebită pentru tine?
Premiile sunt importante în cadrul competiției, imprimând o stare de bine, crescând stima de sine, încrederea în forțele proprii, recunoașterea celor din jur și o mai bună vizibilitate. Premiile de la început m-au încurajat, m-au onorat și m-au ambiționat pentru mai departe. În camera fiului meu atârnă medalii, în camera mea, un sertar e plin cu diplome și premii, însă mă bucură foarte mult participarea / provocarea de a participa la ceva, dincolo de premiu în sine.
Pregăteşti ceva pentru iubitorii de carte?
Cât de curând va vedea lumina tiparului o ediție bilingvă de haiku, Cireși în floare / Cherry Trees in Bloom, în traducerea echipei româno-americane Olimpia Iacob & Jim Kacian.
Am în lucru, de mai multă vreme, și un volum de poezie occidentală.
Ce alte pasiuni mai are profesorul, poetul Vasile Conioşi Mesteşanu? Cum îţi place să-ţi petreci timpul liber?
Fotografia este una din pasiunile mele costisitoare, pentru care cheltui bani și foarte mult din timpul meu liber. Oriunde aș merge, sunt flămând de frumusețea acelor locuri, indiferent de riscuri, condiții meteo. Rătăcesc pe străzi lăturalnice pentru a descoperi arhitectură veche ori chipuri necosmetizate, floră și faună în propriul areal.
În final, te-aş ruga să transmiţi un gând cititorilor acestei pagini de cultură!
Mulțumesc pentru oportunitate! Cred că e mai mult o invitație: Când mergeți pe stradă, priviți înainte, oamenii, cerul, când mergeți la teatru, fiți atenți la scenă, când sunteți în biserică, aveți răbdare, nu mai dați telefonului toată atenția!
Mulţumesc,domnule profesor!El este Vasile şi până data viitoare, nu uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic!
Georgeta Govor
