Reporterii Gazetei de Nord Vest au fost în data de 27 februarie oaspeții mătușii Floare Finta din Negrești Oaș cu ocazia continuării proiectului de parteneriat educațional de promovare a tezaurelor umane vii din județul Satu Mare, inițiat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare.
Așadar, marți a fost vorba despre tezaurul uman viu Floare Finta, moment în care întreaga comunitate din Negrești Oas si-au dat întâlnire la dânsa acasă. Cei prezenți au precizat că îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru șansa de a-i fi contemporani, iar noi, reporterii Gazetei de Nord Vest ținem să precizăm faptul că este un mare lucru să poti privi din interior un asemenea tezaur uman viu cum este mătușa Floare Finta, încă din anul 2012!
„Mereu am fost veselă, m-am dat mândră și nu m-am așteptat niciodată să ajung așa, dar Dumnezeu m-a ajutat. Nu mă doare nimic, nu sfăr de nici un fel de boală, nu zic ioi și vai, mă culc seara, mă trezesc dimineața. Mare dar am de la Dumnezeu! Nu am făcut rău la nimeni, nu am mințit, pentru că nu am avut vreme, de lucur. Am învățat fetele să toarcă, să coase, mi-o plăcut de când am fost mică, orice am văzut și mi-o plăcut, am învățat să fac singură”, a spus mătușa Floare Finta.
Printre cei prezenți, dornici să deprindă învățături de la tezaurul uman viu Floare Finta, s-au numărat și Robert Laszlo, directorul Centrului Județean pentru Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, Anca Rusu, directoarea Muzeului din Negrești, Bianca Cionca, Loredana Știrbu, Maria Carmen Sas și Maria Tripon.
Mama eroină cu nouă copii, trei fete și șase „coconi”, a ajuns să fie străbunica a 13 suflete
Conform doamnei Floare Finta care și-a deschis sufletul celor dornici să îi cunoască povestea, ea în utlima perioadă, mai niciodată nu a apucat să fie cu toți copiii împreună.
„Nu s-o nimerit să vină toți, m-am mai duc eu pe la ei, ei când au venit, nu au venit toți, unu nu a putut, celălalt nu a avut timp și așa mai departe, nici la înmormântare la taică său nu au fost. Cel din america de exmplu nu a putut să vină pentru că nu a avut actele necesare încă făcute”
Cu toate acestea, întreaga familia se bucură, iar atât fetele cât și nepoatele moștenesc dragostea pentru tot ceea ce înseamnă tradițional. „La toți le-am făcut clopuri, le-am dat amintire, păpușă le-am îmbrăcat, toți care cum au venit, bunică, îmi dai asta? îți dau, du-te!” Astfel, tradția din Țara Oașului a fost văzută și în diferite colțuri ale lumii.
„Nu mi-o fost rușine niciodată că sunt oșancă”, a spus mătușa Floare Finta, până și costumul pe care l-a purtat marți, 27 februarie, a fost realizat de mâinile dânsei. „Eu am grăit oșenește, am fost la dans, steaguri am cusut, tare multe am făcut”.
La 92 de ani, tezaurul uman viu Floare Finta, povestește despre noua generație
Fiind întrebată de cei prezenți care este obiceiul cel mai drag sufletului ei din Țara Oașului, dânsa nu s-a putut decide la unul singur, răspunsul ei fiind scurt și simplu „tot”, începând de la cusutul steagului și până la nuntă, toate obiceiurile îi bucură sufletul, însă nu o supără faptul că tinerii din zilele noastre au schimbat portul.
„Acuma nu știe nimeni ce comedii fac, și portul l-au schimbat, fac niște avioane din pindileu, fac parașută. Degeaba le zic, nu vor să înțeleagă, portul oșenesc este de chischineu până la cizmă, iei pindileu, zadie, cămașă, laibăr, asta înseamnă costum oșenesc! Acuma le place doar cu unghii lungi, rujate…îs urâte! mai de mult când te-ai îmbrăcat oșancă, nu s-a rujat nimeni, noi am știut că este Dumnezeu, acuma nu știe nimeni. Acuma le este rușine să își facă cruce, le este rușine de portul lor. Când am fost eu fată erau șase dansuri aici, acum se distruge tot”, a povestit Floare Finta.
Este de menționat faptul că absolut toate obicectele din camera mătușii Floare Finta sunt realizate de mâinile ei dibace, și mai mult de atât chiar a sus o poveste despre fiecare obiect în parte. „Când am fost fată mergeam cu caii prin vecini, ne adunam câte 10 fete și toarceam ori coseam, veneau feciorii, ne luat fusul și ni ni-l dădeau înapoi până nu îi țucam”.
Pe pereții Floarei Finta, pe lângă obiectele artizanael lucrate manual, stau agățate fotografii cu întreaga sa familie, pentru a-i avea mereu aproape măcar în imagini. „Le-am făcut la toți haine, am avut la școală câte 6,7 copii”.
La finalul zilei, toti cei prezenți s-au adunat la o șezătoare acasă la interpreta Maria Tripon, unde s-a dansat, s-a cântat, iar Floare Finta le-a învățat pe tinerele prezente cum să coase.
„Mai de mult toate fetele se strângeau la șezătoare, la cele mai mari veneau și feciori, glumeau, spuneau povești, ghicitori. Fetele își făceau costume pentru sărbători, dar și de toate zilele”, a mai spus doamne Flaore Finta.
