Pagina culturală de astăzi o dedicăm slujitorilor scenei teatrale. De aceea, am realizat o selecţie din lirica unui iubit actor sătmărean, Vasile Blaga Paulin (22.03.1959-05.10.2017). El a fost, de asemenea, colaborator la diverse posturi TV, încântându-ne adesea cu umorul său. A publicat volumul de versuri “Nechează timpul”, în anul în care ne-a părăsit prematur.
Ştiu
Şiu că într-o zi n-o să mai fiu
Decât o oglindă
în care târziu
Ai să-ţi piepteni
Ca-ntr-un cântec
Părul alb de pe tâmplă…
Ştiu tot ce ştiu
Încă din pântec;
De aia mă mir
Când toate mă dor,
Dau iama în vrăbii
Şi spintec
Cu dragostea mea
Zborul lor.
Arta de a iubi orice
Fiinţă plăpândă zace-n
Fiecare şoaptă-n orice gând…
E ca şi lumina ce moare
În oglindă
Aripa de îngeri mângâind…
Arta de a iubi este în noi
Un cântec
O dulce respirare
A toate câte sunt
E stropul cel de ploaie
Care atunci cuvântă
Când cade peste o floare
Uscată pe pământ.
Cer aproape
Vă iubesc cum numai singur
Eu încă vă pot iubi…
Între două respiraţii
Nimic din ce a fost odată
Încă o data va mai fi…
Ce aproape este cerul
Pot să ating cu mâna luna
Mă clatin iară între vise
Şi este pentru totdeauna…
Ce duminică frumoasă curge din cer
frunzele-şi cântă ultima vară
în biserici babe-ngenunchiate se roagă
la sfinţii uitaţi în astăzi, în ieri…
Ce grămadă de lume se-nghesuie iară
în toamna cea plină de vin;
în cântec e-atâta povară
că nici nu mai pot s-o ţin…
De ce?
De ce când te privesc
se sparg toţi norii
şi curge-n mine-o ploaie
cum n-a fost?
Mii de fluturi
plâng în piept la mine
şi cad din Cer
doar îngeri fără rost…
Mi-a zâmbetul atât de plin de tine
de frică să nu pleci
nici nu clipesc;
cu ochii mari deschişi
într-o mirare
cu tine-n braţe
încet mă ofilesc…
Claudiu Govor
