Vezendiul este „satul cu preoţi”, aici văzând lumina zilei numeroase feţe bisericeşti cu care Sătmarul se poate mândri, dar sfera poate fi lesne lărgită, căci numeroase personalităţi s-au născut la Vezendiu. Am ordonat cronologic acest şir de personalităţi:
Dimitrie Sfura s-a născut în 28 iulie 1833 în familia ţăranilor Teodor şi Rachila Sfura. Şcoala primară a urmat-o la Carei, gimnaziul la Beiuş, apoi teologia greco-catolică la Oradea. Printre profesori l-a avut pe Al. Roman. S-a remarcat ca unul dintre cei mai activi membri ai “Societăţii de lectură”, fiind considerat ca unul dintre cei mai promiţători membri, sub aspectul talentului literar. În 1857 a fost numit profesor la preparandia orădeană şi prefect de studii la seminarul din localitate, tot atunci fiind ales preşedinte al “Societăţii de lectură a junimei române” din Oradea, căreia îi preconiza un serios program de revigorare. Din păcate s-a aflat doar pentru câteva luni la conducere, destinul lui oprindu-se la o fragedă vârstă. S-a căsătorit în 14 oct. 1858 la Borleşti cu Adalberta Terebesy. A publicat numai în “Diorile Bihorului” 16 poezii, tot acolo văzând lumina tiparului nuvela Cursoriul lui Horea şi Cloşca şi poema comică Luca Pescereanul. Cântecul Mai turnaţi-mi! l-a impresionat foarte mult pe poetul naţional. Se spune că Eminescu cânta Mai turnaţi-mi, “cu ochii scânteietori, în atitudine dramatică şi cuprins de un adânc sentiment”.
Vasile Sfura a văzut lumina zilei în 1843, în familia lui Teodor Sfura şi a Anei Geran. A absolvit liceul la Beiuş în 1863. A studiat apoi teologia gr.-cat. la seminarul din Gherla. Căsătorit cu Ana Corbu, fiica pr. Vasile Corbu din Cehal. Hirotonit în 1868. Imediat după hirotonire, până în septembrie 1872 a slujit la Corund. Acolo s-a născut în 1871 fiul Patriciu (casier al băncii “Vulturul”). A fost apoi legat de parohia Blaja şi filia Cehăluţ, slujind aici între 1875 şi 1925, deci o jumătate de veac. S-a remarcat ca un activ membru al Despărţământului Tăşnad al “Astra”, dar funcţionând cu mult înainte de înfiinţarea acestui despărţământ. A trecut la cele veşnice în 4 decembrie 1925. Era protopop onorar, paroh în aceeaşi localitate de care şi-a legat destinul, Blaja.
Vasile Leşianu s-a născut în 8 noiembrie 1845 într-o familie modestă de ţărani, Todor şi Iulia Leşian. A absolvit liceul la Beiuş. A activat în cadrul Societăţii de lectură, deţinând la un moment dat funcţia de bibliotecar. A urmat apoi teologia gr.-cat. la Oradea. De asemenea a absolvit şi facultatea de litere la Universitatea din Cluj-Napoca. Hirotonit în 1874. Între anii 1872-1888 a fost profesor la Liceul din Beiuş, îndeplinind mulţi ani şi funcţia de bibliotecar. A fost expulzat din această instituţie în urma scandalului petrecut în iulie 1888 cu drapelul unguresc.Din luna noiembrie a acelui an a fost slujitor fidel credincioşilor din Sânmiclăuş, nepărăsindu-i decât atunci când şi-a dat obştescul sfârşit. Între timp reuşise să edifice noua biserică a parohiei, cu hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavril”, în chiar anul săvârşirii sale din viaţă. A îndeplinit funcţiile de notar districtual şi asesor consistorial.Membru al despărţământului Sătmar al „Astra”. Publicist remarcabil, a colaborat la „Gazeta de Transilvania”, „Familia”, “Foaia scolastică”. A purtat corespondenţă cu George Bariţiu. Cetăţean de onoare al oraşului Carei. Acolo a şi decedat în 9 februarie 1939.
Şirul personalităţilor este continuat de către George Pteancu. Figură de prim rang a vieţii culturale sătmărene, s-a născut în 29 august 1855. A absolvit Şcoala Normală la Oradea. A fost dascăl la Borleşti, Pomi şi apoi la Carei, peste tot distingându-se prin activitate neobosită. A avut mult de suferit datorită patriotismului său. Pentru merite deosebite, în 1923 i-a fost acordată decoraţia “Steaua României” în rang de cavaler. Cetăţean de onoare al oraşului Carei. Acolo a şi decedat în 9 februarie 1939.
Avocatul Corneliu Pop s-a născut în 14 decembrie 1883. A urmat dreptul la Ungvár, obţinând diploma de avocat la Târgu Mureş. Implicat în luptele politice ale românilor din Sătmar, membru de frunte al P.N.R. În 1918 a fost prezent la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, pentru ca peste un an să fie ales deputat în Parlamentul României. Ulterior a trecut la P.N.L., din cauza disensiunilor din cadrul formaţiunii Partidului Naţional. Din 1924 a ocupat funcţia de prim juristconsult al oraşului Carei. S-a remarcat şi pe tărâm cultural, fiind membru în diverse asociaţii şi reuniuni. Decorat cu ordinul “Coroana României” în grad de ofiţer. A decedat, probabil, în 1950 la Carei.
Gheorghe Pataki -Văleanu s-a născut în 1888. Avea studii de drept şi conservator la Viena. S-a remarcat ca unul dintre cei mai cunoscuţi voluntari pentru armata română din zonă în primul război mondial. A fost prezent în 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia, unde a încântat asistenţa cu cântecele sale, ascultătorii afirmând că „Niciodată n-am auzit aşa de frumos a hori româneşte”. La începutul lunii decembrie 1918, având gradul de sublocotenent, a fost trimis de către Marele Cartier General al Armatei Române în misiune de informare în comitatul Satu Mare, aducând nepreţuite servicii în campania din anii 1918-1919. La primele alegeri de după Marea Unire a câştigat alegerile în circumscripţia Ecedul Mare. A decedat în 1938.
George Voicu s-a născut în 4 iulie 1912 la Vezendiu în familia învăţătorului local. Studiile liceale le-a urmat la Beiuş, apoi a fost student la Facultatea de Ştiinţe în Cluj-Napoca, tot acolo absolvind şi Seminarul Pedagogic. Doctor în Ştiinţe Naturale-Paleontologie la Universitatea din Bucureşti, 1949. Între anii 1937-1941 a fost asistent la catedra de Geologie – Paleontologie a Universităţii din Cluj. A fost în această perioadă şeful Centrului Studenţesc Legionar din Cluj. Din 1952 a lucrat în industria carboniferă ca geolog şef, după aceea în Comitetul Geologic şi la Comitetul de Stat al Apelor până la pensionare. Şi după această dată şi-a continuat activitatea de cercetare publicând numeroase lucrări în ţară şi străinătate.
Sursa: Viorel Câmpean – Oameni și locuri din Sătmar
Nicolae Ghișan
