De: Prof.univ. Pompiliu Comșa, membru al UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA, Manager al Trustului de Presă POMPIDU – REALITATEA Galați, cel mai bun gazetar de provincie conform RADAR DE MEDIA 2013;
Povestea noastră a început în noaptea dintre 1999 și 2000, când am împrăștiat pe la mesele din restaurantele gălățene, prima ediție din REALITATEA, concepută în semn de răzbunare față de umilința trăită prin mai multe redacții locale de la noii moguli care și-au închipuit că se poate supraviețui doar scriind, fără bani de pâine sau de cele ale gurii. A fost un revelion năbădăios, în care se pleca de acasă în pantofi, dar erai nevoie să te reîntorci luptându-te cu nămeții de peste jumătate de metru. Știam sigur că vom reuși după ce imediat după miezul nopții, nimeni nu mai era atent la mâncare sau băutură, citind gazeta mirosind încă a tipografie.
LUMINIȚA DE LA CAPĂTUL NOPȚII: REALITATEA- ZIARUL CARE A ÎNVINS ISTORIA
Curajul de a scoate o publicație gratuită, cu un tiraj consistent certificat de BRAT de 10.000 exemplare, părea un gest sinucigaș. Dar noi am crezut din start că se poate. Cel mai mult ne-a încurajat părintele meu spiritual, academicianul CONSTANTIN GH. MARINESCU, gălățeanul care cucerise Iașul academic, iar frica noastră că la acel moment mai erau ”Adevărul de Seară” al lui Patriciu și Cristian Burci, dar și ”RING”-ul fraților Negoiță, ne-a ambiționat și bine am făcut, noi respirând și în acest moment, pe când ei au sucombat.
În grandoarea istorică a poporului român pot spune fără falsă modestie că suntem o rotița invizibilă, dar mai ales că suntem și rămânem fideli lui Eminescu
Mulți au fost invidioși pe succesul nostru, ba chiar gașca lui Durbacă a încercat fără succes să ne fure gazeta pe care o mână de prieteni o făceam cu drag. Ne adunam la câte o terasă de cărciumă liniștită, propuneam teme de scris, făceam sumare. Mâncam presă pe pâine, grație și uceniciei îndelungate a unora dintre noi pe lângă titanii Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Eugen Barbu, Sorin Stanciu, Dan Mucenic, Mihai Vișoiu. Nicolae Grigore-Mărășanu sau Sânziana Pop.
Am obținut recunoașteri diverse până am fost desemnați dubli campioni naționali ai presei de provincie print și online, iar subsemnatul cel mai bun jurnalist de provincie desemnat de Radar de Media în anul 2013.
Au fost primele încercări de ierarhizare a mass-mediei mioritice, colegul meu de la presa centrală din aceeași poziție fiind Cristian Popescu.
Am născut nu numai Agenția de Presă R-PRESS, ci și REALITATEA ÎN DIASPORA și mai ales bilunarul de investigații VEGHEA, ajuns iată și el la peste 500 ediții. Avem și Editura POMPIDU, deja cu un portofoliu de 57 de titluri de carte, dar și un sac de premii naționale și internaționale.
Am fost chemat să predau la Facultatea de Științe ale Comunicării de la Universitatea APOLLONIA din Iași …
unde am creat o mică școală de presă, lucru ce mi-a permis apariția a 21 de volume, grație sprijinului consistent al altui mentor trimis de Dumnezeu, academicianul VASILE BURLUI.
De-a lungul timpului am adus în rândul colaboratorilor multe cadre universitare, find singura experiență de acest gen din ziaristica românească, evident dând și tinerilor cu talent posibilitatea să se înhame la această muncă de ocnă, dar a cărei greutate n-o simți dacă o faci cu plăcere.
Unii au venit, alții au plecat, pe alții i-am condus pe ultimul drum, c-așa-i în viață și nu cred că în momentul de față este vreun scriitor gălățean care să nu fi scris la noi sau de a cărui operă să nu scriem.
Cultura ne-a fost mereu un subiect firbinte, dar și jurnalismul de investigație … aproape abandonat acum …
anchetele noastre fiind sub umbrela Sfântului Apostol Toma, considerat cel mai curajos dintre apostoli și un căutător al Adevărului din “mai multe surse”.
Ziaristul trebuie să fie precum un apostol, după cum ne învăța bunul Părinte Justin Pârvu: „Gazetarul trebuie să fie omul liber care să exprime cuvântul nu al lui, ci al nației. Gazetarul trebuie să aibă mereu în față nevoile nației. El nu scrie de dragul artei. Orice rând scris într-o gazetă, într-o revistă, într-o carte, trebuie să aibă în vedere starea aceasta a nației. El e un apostol, al nației, gazetarul!”.
Mai mult decât oricând acum e nevoie de o sursă de informare corectă care să arate adevărul brut, în vremuri când informarea corectă poate salva vieți omenești … iar propaganda și minciuna oficială pot omorî oamenii cu zile.
În opinia mea si nu numai a mea, oameni ai deplinei excelențe precum Mihai Eminescu, Petre Țuțea, Vasile Voiculescu, Coșbuc, Goga și atâția alții sunt tot Sfinți mărturisitori ai Românismului pe care l-au impins inainte cu ani-lumina. Ne este greu să recunoaștem asta?
În general, un organ de presă își definește profilul în mișcare, i-l deduci din liniile care devin vizibile progresiv, de la o zi la alta, după ritmul său de viață
Jurnalismul postmodern aderă, prin curentul său masiv, la ideea schimbării. Dorește să fie și să devină organ de cunoaștere a lumii care se schimbă. Este necesară, însă, o presă a lumii care se apără. Lumea postmodernă a intrat într-o eră a marilor disoluții, o eră în care totul, dar absolut totul, aderă ori este somat să adere la mareea schimbării, a revoluțiilor, a reformelor incontinente.
Un tsunami planetar a lovit noologia planetei … și jurnalismul progresist vrea să fie trompeta acestei stihii care s-a abătut asupra omenirii. Țăranul, femeia, omul credincios, omul ca om cu fața spre Dumnezeu, spre familie, spre semenii săi de același grai și cu aceiași soartă, toate devin sisteme expuse.
Odată cu această mare, oceanică anarhie se naște și presa ei, presa progresistă
Într-o lume amenințată cu scufundarea în oceanul anarho-nihilismului planetar, devine imperativă o presă nouă, a cărei miză este nu schimbarea lumii, ci păstrarea, apărarea lumii expusă acestui curent distructiv de scară globală. Important este să cunoști lumea, pentru unii, important este s-o schimbi, însă și mai important este să aperi lumea cu bunele ei rânduieli cu rațiunile pe care Dumnezeu le-a așezat în creație odată cu cele patru legi a toată creația, legea firii, legea zidirii, legea curăției și legea harului.
REALITATEA se revendică din această filosofie apărătoare, păstrătoare, șlefuitoare
Pentru un sculptor, metoda prin care poate scoate la vedere forma care „doarme” într-un bloc de marmură nu este spargerea cu barosul ci șlefuirea cu dalta până ce forma dinlăuntru marmurei informe va primi să se arate.
În fața atâtor moduri ale agresiunii sub pretextul schimbării, Ziarul REALITATEA a venit cu răspunsul defensiv. Suntem un nucleu de presă liberă destul de rar întâlnit azi când fostele cotidiane comuniste își urlă fals independența, iar Dumnezeu ne-a scos în calea voastră în timpul acesta de restriște.
Vă iubim, vă admirăm și respectăm! Cu plecăciune,
POMPILIU COMȘA
MESAJUL VIDEO A ZILEI
Liliana Gabriela Boghean elevă în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din Galați (Premiul II la Olimpiada Națională de Religie Ortodoxă), împreună cu sora sa, Alexandra Georgiana Boghean, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Costache Negri” din Galați (Premiul al III-lea la Olimpiada Națională de Limba Franceză), ne – au transmis un mesaj video prin care ne doresc ca noul an să ne aducă liniște sufletească și puterea de a ne transforma visurile în realitate.
SPONSORII EDIȚIEI: