Gândurile noastre ne pot afecta, deoarece „tot ceea ce gândim este sprijinit pe un fundament energetic”. Însă, cum putem gândi bine și frumos când trăim în neputință și furie împotriva destinului? Puterea gândului are un mare rol în procesul de vindecare. Trăind într-o durere permanentă, energia gândurilor toxice ne poate îmbolnăvi. Iubirea, compasiunea, empatia, credința, calmul, iertarea, optimismul trebuie să facă parte din viața noastră. Iubirea este porunca fundamentală a lui Iisus. Ca atare, să începem să iubim viața.
Tot ceea ce gândim noi, semănăm în subconștient. Gândurile noastre persistente se duc în planul subconștient și apoi, în sens contrar, din subconștient ajung în conștiința noastră. Este foarte important ca subconștientul să preia numai lucrurile raționale și benefice, putând astfel să ne programăm pentru vindecare. Deci, trebuie să învățăm să gândim cu un scop bun, pozitiv, constructiv pentru viața noastră și să iertăm. Între creier și inimă, când ne aflăm într-o dilemă, cel mai bun răspuns se află în inimă. Valoarea inimii constă în faptul că „în ea se află adevărul de care avem nevoie, în ea se află raţiunea de dincolo de noi”. Acest lucru înseamnă că suntem pe calea cea bună, pe calea păcii dintre inimă și minte.
În lumea actuală, tot mai încrâncenată, tot mai măcinată de boli și suferință, este important să descoperim cheia vindecării în interiorul nostru, acolo unde se ascunde o adevărată comoară de resurse pusă în noi de Dumnezeu. Calea vindecării este calea întoarcerii spre interior, spre emoțiile și gândurile care ne definesc umanitatea. Pentru a păși pe această cale, trebuie doar să devenim conștienți de puterea incredibilă a gândurilor noastre de a ne transforma pe noi și lumea în care trăim. În vremuri tot mai agitate, sfâșiate de ură și război, trebuie să facem pace, mai întâi, în interiorul nostru, să facem pace între inimă și minte. Doar astfel vom putea păși pe calea vindecării.
Gândul este o emanație a creierului uman, un câmp de energie cu efecte atât de ordin fizic, care se propagă în mediul ambient și cosmic, cât și cu efecte de ordin biochimic, reflectate la nivelul organismului. Gândurile negative însămânțate adânc în mintea noastră pot apărea adesea fără să le observăm, generând sentimente de neîncredere și nesiguranță. Gândurile negative, când sunt lăsate nesupravegheate, pot avea un impact serios asupra sănătății noastre, asupra vieții noastre, de la relațiile personale la performanța la locul de muncă. Gândurile reprezintă activitatea internă a minții, unde se desfășoară raționamentul, deciziile și unde se formează dorințele și îngrijorările. În interiorul nostru, în gândurile noastre, se află și poftele. Potrivit cuvintelor lui Iisus, “din inimă ies gândurile”. Gândurile bune sunt considerate a fi de la Dumnezeu, în timp ce omul poate avea înclinații spre rău, așa cum se spune că “toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău”. Spiritualitatea este văzută ca o soluție alternativă la agresivitatea umană, mai ales în aceste timpuri.
Stresul înseamnă eliberarea în exces, ca reacție de apărare, a acelor substanțe pe care le avem deja în corpul nostru și anume, cortizolul, andrenalina și nonandrenalina. Degajarea acestor substanțe este o formă prin care organismul ne apără de stres, dar numai cu condiția ca acest lucru să se întâmple în anumite condiții, pe o durată scurtă. Dar dacă stresul este cronic, continuu sau dacă depășește anumite limite ca proporție, atunci efectele negative pot fi foarte mari.
Frica este o emoție negativă extrem de păguboasă. “Ața se rupe unde este mai subțire”, se spune în popor; în termeni medicali, această expresie se traduce prin ceea ce am moștenit ereditar mai vulnerabil. Dacă tot tragem de ea, azi, mâine, poimâine se va rupe la un moment dat. Un mecanism simplu: răul generează rău, răzbunarea generează răzbunare. Cum reușim să depășim această situație? Să găsim înțelepciunea să survolăm acest moment. Mulți oameni se stresează singuri și nu se pot bucura de nimic. Fie soare, fie nori, sunt supărați pe toată lumea. Pericolul ca acești oameni să se îmbolnăvească este aproape cert. Sigur că avem o rezistență diferită, ne naștem cu structuri diferite. Nu suntem toți la fel, dar, din păcate, unii pot să reacționeze foarte rău. Sunt oameni care se hrănesc împrăștiind numai gânduri negative, nemulțumire, neplăcere. Sunt oameni care provoacă altora suferință. Noi gândim pe două planuri: unul cognitiv și altul afectiv. Afectivul implică sentimentele, emoțiile și este acea trăire care procură energia pe care o au gândurile noastre. În momentul în care gândim, emitem o informație. Această energie modulată în semnale purtătoare de informație este un sentiment, emoție sau gând. Această încărcătură emoțională poate fi benefică sănătății noastre sau, dimpotrivă, poate să aibă un efect opus, să ne îmbolnăvească, așa cum fac ura, tristețea, stigmatizarea, agresivitatea, furia.
Oamenii nu au nevoie de resentimente, de emoții negative, ci de iubire, de respect și înțelegere. Ura, frica, răzbunarea sunt sentimente negative, nocive sănătății, cu efect de stres. Dacă aceste stări negative persistă în mod continuu, acestea duc la boli, la depresie, la demență. Sunt cuvinte care îmbolnăvesc, sunt cuvinte care mențin sănătatea, forța vitală. Nu creierul poate să facă această selecție, ci conștiința, care poate să discearnă între bine și rău, între da și nu. Dacă noi continuăm să vorbim urât, să stigmatizăm, să bârfim, să facem toate aceste fapte rele, ne îmbolnăvim şi nu avem nicio șansă să ne înțelegem unii cu alții. Cheia vindecării este să ai mereu o stare de pace interioară, o împăcare cu tine însuți, ca și cum nu te amenință niciun pericol. Dacă stai îmbufnat, revoltat, speriat și cu gândul că totul este rău, atunci nu se întâmplă vindecarea. Cei care au în primul rând credință, cei care sunt optimiști și care cred și rostesc cuvinte cu încărcătură pozitivă se vindecă, pe când ceilalți nu. Orice stare psihică are o chimie, iar chimia pe care o trăim este suportul gândurilor noastre. Vindecarea se produce foarte greu în momentul în care suntem într-o stare de disperare, de depresie și nu vrem să mai știm de nimic. Depresia este un obstacol în calea vindecării. Boala începe din minte și se poate vindeca prin minte. Boala începe din fricile, din anxietățile, din greșelile noastre, din erorile de alimentație, din cauza lipsei de mișcare. Toate acțiunile, gândurile, emoțiile, sentimentele noastre sunt chimie, care circulă prin sângele nostru și la un moment dat se vor răzbuna, produc boala. Energiile negative emanate cândva, se întorc înapoi, precum efectul de bumerang. Nimic în univers nu rămâne fără plată și răsplată: ce faci, ți se va face!
Iertarea este un sentiment pozitiv de toleranță, de înțelegere, de energie pozitivă, benefică nu doar liniștii sufletești, ci și sănătății noastre. Iertarea vindecă, așa cum vindecă iubirea, bucuria, pacea interioară. Cu anxietate și frică este alimentată boala. Diferite studii au arătat că iertarea scade riscul de afecțiuni ale inimii, aduce un somn mai bun, relații frumoase. Iertarea este un act puternic de vindecare interioară care poate aduce pace și liniște în viața noastră prin intermediul spiritualității. Suntem cu toții oameni și, cu siguranță, am făcut greșeli într-un fel sau altul în viața noastră, fie că ne-am rănit pe noi înșine, fie pe cei din jurul nostru. Iertarea este un proces dificil și necesită o hotărâre profundă de a renunța la resentimente și de a scăpa de povara trecutului. Este un proces de curățare a rănilor emoționale și de eliberare a energiilor negative care ne țin legați de durere și suferință. Prin iertare, ne deschidem inimile către iubire și compasiune, creând un spațiu în care ne vindecăm și găsim echilibrul interior.
Adevărata iertare vine dintr-o înțelegere profundă a naturii umane și a faptului că toți suntem în căutarea iubirii și a fericirii. Prin practicarea spiritualității, ne putem conecta cu această esență divină și putem realiza că iertarea este un act de compasiune și de eliberare atât pentru noi înșine, cât și pentru ceilalți.
Haosul din viața noastră este bumerangul energiilor negative pe care le emanăm și care ni se întorc. Este vorba despre haosul dintre inima și mintea noastră. Una gândim, alta facem, una simțim, alta facem. Boala pornește din minte, dar și autovindecarea pornește tot de la minte. Singuri ne putem vindeca. Singuri ne putem găsi liniștea și echilibrul interior. Cheia pentru autovindecare este gândirea pozitivă, programarea în ce direcție să mergem, spre șansă sau eșec. Este necesară și debarasarea de schemele vechi de gândire, de convingerile vechi. Nu poate să vină cineva cu cleștele să scoată din creierul nostru gândurile rele, negative, aceasta fiind o problemă de autoeducație.
Suferința, prin nota de smerenie la care îl conduce pe om, descoperindu-i vulnerabilitatea condiției umane, este un prilej de reflecție asupra parcursului vieții sale, asupra faptelor care l-au condus în brațele suferinței, precum și de căutare a soluțiilor în vederea ușurării și a eliberării sale de durere. Boala și suferința sunt mijloace de înțelepțire, însă, dacă acest lucru nu se întâmplă, faptul acesta nu se datorează lui Dumnezeu, ci nepăsării noastre. Necazurile și suferințele nu numai că nu slăbesc și nu distrug credința, ci o clădesc și o întăresc, împreună cu alte virtuți, precum smerenia, îndelunga răbdare, iubirea și nădejdea în Dumnezeu. La modul general, principalul fruct al răbdării necazurilor cu nădejde este tăria morală, căci ele „îl fac mai puternic pe cel necăjit”.
Declinul moral al lumii și al ființei umane, realizat prin păcat, constituie cauza tuturor convulsiilor și crizelor economice, sociale și politice, la nivel global, precum și a încercărilor și necazurilor, a bolilor și suferințelor din lume și din viața omului.
Mirela Halmi