De: Dr. Felician Pop: Editorialist – Președinte al UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI – Filiala ”Anton Davidescu” Satu Mare;
Îl vezi mereu încruntat, cu buza tremurând. Gesticulează mult și are o voce stridentă … niciodată nu este de acord. Acuză, arată cu degetul, revendică, dărâmă, nimeni și nimic nu e bun. Nu se știe exact de unde i se trage acreala asta.
RĂSTURNACUL
(Dragoș Georgescu – Iubire sub mască)
Psihiatrii încă se străduiesc să descâlcească această ființă ciudată și complicată. Geneza lui se pierde poate, undeva în negura veacurilor, pe la popoarele migratoare. Nici alea nu au lăsat nimic în urma lor, au pustiit totul … până și propria lor istorie. Niciun astfel de popor prădător nu a supraviețuit.
Glasul lui are doar tonalități acute
dar este destul să-l întrebi, ce a făcut el însuși în această viață, ce a zidit, ce a creat, ca să vezi cum se pierde în sfera aproximațiilor jenante.
Păi când să mai zidească ceva, dacă tot timpul a fost ocupat cu dărâmările? Orice meșter zidar îți poate spune că pentru a deprinde această meserie îți trebuie ani de zile, pe când un demolator, devine specialist din prima. Că la dărâmat, orice prost se pricepe, nu-i așa?
Dacă e vorba de vreun scandal, poți să te bazezi pe el: nimeni nu are o gură mai spurcată decât el. Gurile de canalizare sunt parfum, pe lângă ce poate să scoată ipochimenul ăsta pe gură.
Atâta vreme cât stă la deoparte, în lumea sa măruntă, poate trece aproape neobservat, dar mefiența lui are nevoie de recunoaștere
și cum nu are niciun merit real și orice acces înspre lumea elitelor reale, bazate pe o cultură solidă și o meritocrație autentică, pare a fi blocat pentru el, a și găsit o potecă, destul de bătătorită, spre politică. Și apoi să te ții, nene, spectacolul este garantat!
Se simte în mediul acesta, relaxat și fericit, precum porcul în mocirlă. ”E bun, e băiat de viitor, vocal, cu atitudine”, exclamă colegii lui de legi și fărădelegi.
Dacă dă semne de moleșeală, dar asta se întâmplă extrem de rar, mai marii lui, îl cheamă la raport și-i umple rânza cu conținutul tuturor tomberoanelor. Da, el este un rebel fără cauză și fără pauză, un bezmetic viclean, care nu are mamă, nu are tată și nici vreo măsură.
Bunul simț, respectul și modestia sunt niște slăbiciuni de care omul acesta nu a suferit niciodată
Desigur, viața e o luptă, și dacă e luptă, nu mai stai să îți alegi armele! … și dacă nu este nicio luptă, inventezi tu una, ca să ai ocupație, ca să—ți astâmperi nervii și să—ți potolești umorile. Nu se va schimba niciodată, iar când va îmbătrâni se va usca asemenea scaiului, devenind tot mai țepos.
Dar într-o bună zi, chiar că va fi bună!, lumea va scăpa de el. Poate îi va plesni o venă în cap, de supărare că nu mai are puterea de a face vreun rău și va crăpa, cu gura schimonosită, așa cum a trăit toată viața…
(Bikfalvi Zsolt: Pe ultimul drum)
De la înmormântarea lui, puținii participanți vor pleca grăbiți. Doar o cucuvea se va așeza pe mormântul lui, ca și cum și-ar plânge,o rubedenie apropiată…
SPONSORII EDIȚIEI:
LIBRĂRIA COMPAS:
