O poetă poloneză căreia îi silabisesc cu greu numele, Wistlawa Szimborska, spunea: ”Viața este singura ocazie pe lumea asta”. Adevărat … dacă nu faci ceva în viața asta, dată de Dumnezeu exact în acest scop, în nici o altă viață nu vei mai putea face nimic. A trece pe lângă o ocazie de acest fel și a rămâne indiferent, este o mare pierdere, în primul rând pentru tine, apoi pentru Dumnezeu și pentru ceilalți.

       Virtual, pentru omenire, e ceea ce în limbaj liturgic se numește păcat de omisiune și este considerat destul de grav. Ai omis să fii om, deși puteai să te numeri printre cei din această categorie.

      De pildă, întâlnești pe stradă un om căzut și treci mai departe nepăsător și nu faci nimic ca să-l ridici și să-l scuturi de praf, să-i acorzi primul ajutor.

”mă grăbesc”…”trebuie să ajung la…”, și altele de acest fel, care te incriminează.

        Exact ca-n pilda Samariteanului milostiv din Biblie. Câți n-au trecut pe lângă drumețul jefuit de tâlhari și lovit de moarte, până să vină un om din Samaria, nici măcar din Iudeia, un om care încă se închina la idoli, conform religiei sale strămoșești, să se aplece cu milă asupra lui și să-l ajute să se ridice, să-i șteargă obrazul de lacrimi și sânge, apoi să-l ducă la un han din apropiere ca să-i fie acordat ajutorul de care avea neapărată nevoie?

        Un preot, un levit, alți iudei sau poate învățători ai Legii și farisei, care se considerau drepți, au plecat mai departe, fără măcar să-l privească.

Ce înseamnă acest lucru? A te comporta omenește, a nu face rău aproapelui tău, a-i ajuta pe alții, a pune mâna să-l scoți pe aproapele tău din necaz, a fi plin de milă și omenie față de cei mai slabi decât tine. Educația ta din primii ani a fost în acest sens.

         Factorii educaționali au depus eforturi ca tu să devii om: părinții, Școala, Biserica, celelalte foruri educative, au investit mult pentru a-ți modela caracterul. Că unii sunt îndărătnici și nu primesc îndrumări și sfaturi este o chestiune de orgoliu. Se consideră suficient de buni ca să mai învețe ceva și resping încadrările în orice sistem.

         Dar, cel mai bun sistem pe care-l poți accepta este sistemul Omeniei, sistem dumnezeiesc, care e gratuit și nu implică multe obligații. Omul bun se cunoaște de departe … și când te apropii de el, devine și mai bun; îți poate deveni frate … frate de credință și idealuri.

spunea în veacul trecut F.M.Dostoievski. Și bine și rău zac în mine și numai de mine depinde pe care să le scot la suprafață. Alegerea îmi aparține.

         Uneori, silit de împrejurări, trebuie să mă apăr. Dar nu săvârșind un rău și mai mare, ci evitând cât se poate răul din afară … și convingându-i pe cei care-l fac, să se oprească până nu e prea târziu.

           Cum? dominând răul din tine … prin rugăciune, jertfă, mortificație

        Există un cântec de muzică folk intitulat: ”Om bun,deschide-ne poarta”, interpretat de regretatul Dan Andrei Aldea. Oare cântecul acesta se desfășoară în alt context. E numai al cântăreților medievali care băteau din poartă în poartă cu lira sau chitara lor, să cânte sub balcon domnițelor, cântece de dragoste, în locul cavalerilor?

         Adeseori,  erau alungați de stăpânii castelelor unde poposeau ca să se adăpostească. Și în zilele noastre, nu toți ceilalți, primesc omenia și bulgărele de frumusețe pe care ei le aduc la casele oamenilor; nu îi înțeleg și nu îi acceptă pe cei puși să dăruiască Frumosul.

           Dar pentru cei flămânzi și setoși de Lumină și Iubire sunt necesare aceste picături de Bunătate și Omenie care bat la poarta noastră; au aprigă nevoie de ele pentru că îi ajută să treacă mai lesne peste hopurile, cenușiul și prăpăstiile vieții. Mai ales în timpuri de restriște precum acestea pe care le trăim noi.

lăsați de Dumnezeu ca să ne probeze nouă generozitatea, omenia. Bunătatea și Omenia sunt două dimensiuni ale sufletului uman, de care nu ne putem lipsi. Fără ei am fi schilozi, incompleți, neputincioși de a fi vreodată fericiți și mulțumiți.

       Dar tu cine ești omule?