De: Dr. Felician Pop: Editorialist la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA; Președinte al UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI – Filiala ”Anton Davidescu” Satu Mare;
Printre figurile luminoase care s-au jertfit pentru unitatea noastră națională, cred că la loc de cinste se află preotul greco – catolic din Tarna Mare, Athanasie Doroș (1886 – 1932).
O INIMĂ, CÂT O GRANIȚĂ!
(Sursă foto: https://www.facebook.com/solotvino.consulat/posts/preotul-atanasie-doro%C8%99-martir-al-neamului-rom%C3%A2nesc1886-1932la-14-august-1886-s-a/1003332473161003/)
De multe ori, suntem tentați să spunem că noi, cei de la talpa țării, suntem niște oameni mărunți care – oricât am vrea – nu putem schimba mare lucru, dar viața și activitatea dăruitului preot tărnean vin să contrazică această umilă asumare existențială. Omul acesta nu a schimbat stări și fapte, ci chiar granița dintre două țări.
Prin lupta și jertfa lui – cele care i-au și grăbit sfârșitul – preotul acesta de țară, patriot luminat și om cumpătat și înțelept, Athanasie Doroș, a schimbat frontiera dintre România și Cehoslovacia de atunci, aducând în hotarele firești ale Patriei, câteva sate românești, care inițial au fost cedate noului stat cehoslovac. Era un fapt fără precedent în istoria României și așa a rămas până în ziua de astăzi!
Athanasie Doroș își doarme somnul de veci în țintirimul bisericii românești din Tarna Mare,
alături de socrul său, preotul Antoniu Covaciu, cel care a fost prieten cu Mihai Eminescu, în timpul studiilor sale de la Viena. În semn de recunoștință pentru lupta sa exemplară, Primăria din Tarna Mare a ridicat un bust al marelui patriot, Athanasie Doroș, în centrul comunei.
Printre cei care i-au privilegiat memoria se cuvine să-i consemnăm aici pe Monica Sobius, primarul comunei, Marcel Andercău, fost bibliotecar și actual secretar al Primăriei Tarna Mare, profesorii Doina Molnar și Vasile Conioși Mesteșanu. De fapt, Tarna Mare, cea mai nordică așezare a județului nostru, înconjurată în trei părți de Ucraina, este un spațiu în care cultura este la ea acasă, iar pe lângă cei enumerați mai sus, aici trăiesc mulți oameni ai conștiinței apartenenței demne la un neam, o lege și o limbă.
Această lume, plină de culoare și miresme, ne-a lăsat-o nouă moștenire, preotul Doroș
Îndrăzneala lui de a se ridica pentru drepturile neamului său, sunt răsplătite astăzi cu splendida cunună a recunoștinței noastre. Animat de un puternic atașament față de neamul său, preotul acesta simplu, a avut puterea să schimbe ceea ce mai marii lumii nici nu-și puteau imagina că ar mai putea fi clintit: granița stabilită prin Tratatul de la Trianon.
(Sursă foto: https://www.ovidan.ro/images/articles/articles_4_3460)
Nu pot să nu mă gândesc ce ar fi însemnat pentru România, dacă în fiecare sat românesc, aflate azi pe teritoriu altor state, am fi avut un astfel de luptător.
Preoți cu crucea-n frunte spune imnul nostru național și ori de câte ori cântăm acest vers, ar trebui să ne vină în minte figura marelui erou de la marginea țării. Tot anul acesta comemorăm 103 ani de la moartea altui preot greco – catolic, luptător pentru idealul nostru național, Vasile Lucaciu. Sunt nume fără de care esența noastră nu-și poate găsi un rost. Un gând pios, o lacrimă de recunoștință și o rugăciune pentru toți cei care ne-au dat țara aceasta în grijă, ca să o putem lăsa la rândul nostru, celor ce vin din urmă.
Atahanasie Doroș nu doarme în mormântul său de la Tarna. El ne veghează din ceruri și ne spune că Tricolorul Românesc trebuie să-i cuprindă pe toți românii, oriunde s-ar afla. Mulțumim și ne închinăm, părinte!
SPONSORII EDIȚIEI:
