Personajele acestea care decid pentru noi și de-a căror competență depinde poate chiar viața noastră, sunt un amestec lugubru de eroi ai tragicomicului absurd ...
ceva între Caragiale și Eugen Ionescu, atâta doar că ipochimenii aceștia joacă pe scena vieții noastre, iar aplaudacii din sală, acoperă strident murmurele înfundate ale celor aflați în ultimele rânduri. De peste trei decenii, România pare o păpușă de cârpă beată, asta pentru că păpușarii cu degetele butucănoase nu mai știu pe unde să tragă sforile. Este o iluzie să mai sperăm că vreodată, lucrurile ar putea să se îndrepte spre o minimă normalitate ... și se pare că nu mai e nimic de făcut, triumful imbecililor, tropăitori și zgomotoși, acoperă stingherele voci ale puținilor înțelepți, care n-au murit și n-au plecat încă din țară.Societatea civilă, atât de virulentă până nu demult, a căzut într-o letargie izvorâtă din lehamite și dezolare ...
nimeni nu protestează, nu reacționează, nu comentează. Fiecare trăiește în găoacea lui, anesteziat cu ademenirea capcanelor lumii virtuale, în vreme ce mulți s-au autoexilat chiar în propria lor patrie, în spatele ușilor închise, unde își trăiesc obsesiile și angoasele, puternic activate de știrile care când nu sunt apocaliptice, atunci sunt hilare de-a dreptul. ,,Omul potrivit la locul potrivit” este astăzi doar un biet proverb prăfuit, pe care lumea nici măcar nu-l mai înțelege. Câteodată, măcelarul iese din croitoria lui unde e șef și vorbește la televizor despre calitatea stofei și ultima modă de la Paris.Într-o zi, măcelarul va croi din pielea trupului nostru
un ultim veșmânt, în care să-și îmbrace clientul amator de senzații macabre ... acelea care te fac să simți că trăiești într-un timp și un loc, care nu ți se potrivesc nicicum. Chiar dacă acum e repartizat la croitorie, visul măcelarului este să ne măcelărească pe toți!SPONSORII EDIȚIEI:
