Reforma administrativ-teritorială în Polonia: cauze și efecte

Filed under: Locale |

mikaPolonia este o țară cu o populație de 38 de milioane de locuitori. Din punct de vedere al organizării administrative, este împărțită în comune, raioane și voievodate. Această organizare administrativ-teritorială a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999, ca parte a reformei generale a statului după prăbușirea regimului comunist. Polonia este împărțită în 16 voievodate – cel mai mare fiind Mazovia (cu o populație de peste 5 milioane de locuitori), iar cel mai mic Lubusz (cu circa un milion de locuitori).

În perioada interbelică, în care granițele Poloniei erau diferite de cele de azi, țara era împărțită în 16 voievodate, aproximativ de dimensiunile celor actuale. Atunci, voievodatele Stanisławowskie și Tarnopolskie – astăzi, regiunile (oblast) Ivanofrankiska și Tarnopilska din Ucraina – erau învecinate cu regatul român.

În „anii puterii populare”, în Polonia au existat 17 voievodate, așezate, de asemenea, cam între granițele celor actuale. Voievodatul era o unitate administrativ-teritorială relativ mare, prim-secretarul de partid al voievodatului fiind un funcționar puternic.
Prin lovitura de stat din 1970, Edward Gierek – care, până atunci, deținea funcția de prim-secretar de partid al voievodatului Katowice – l-a înlocuit pe Władysław Gomułka, preluând funcția de prim-secretar al Partidului Muncitoresc Unit Polonez. După care, potrivit unei anecdote politico-istorice, obsedat că ar putea să cadă și el victimă a unei manevre asemănătoare, Gierek a decis să-și slăbească potențialii rivali prin adoptarea unei reforme administrative care împărțea Polonia în 49 de regiuni. Aceasta, în ideea că cei 49 de secretari de partid pe regiuni (mult mai mici decât anterioarele voievodate) ar fi fost mai puțin influenți și mai ușor de manipulat.
Sistemul s-a dovedit însă ineficient. Ceea ce era benefic pentru Gierek – controlul total al statului – s-a considerat a fi problematic pentru un stat democratic care intenționa să introducă principiul subsidiarității.

Cele mai importante cauze ale reorganizării administrativ-teritoriale din anul 1999 au fost:
– nevoia de revenire la regiunile tradiționale (Mazovia, Silezia, Polonia Mare, Polonia Mică, Pomerania ș.a.);
– necesitatea conturării unor unități administrativ-teritoriale (regiuni mari /voievodate) mai operative și puternice; și
– pregătirea aderării la Uniunea Europeană, în care regiunea mare/voievodatul este unitatea administrativ-teritorială cea mai importantă.

Prin revenirea la unele delimitări teritoriale istorice, actualul sistem administrativ poate fi apreciat ca tradițional, însă, în condițiile în care regiunea mare/voievodatul este unitatea agreată și susținută de Uniunea Europeană, se poate afirma că sistemul este tradițional și modern, deopotrivă.
În prezent, în Polonia, voievodatele sunt responsabile pentru derularea programelor de dezvoltare cu ajutorul fondurilor structurale de la Uniunea Europeană.

Structura voievodală este duală:
(1) Voievodatul (województwo) este cea mai mare unitate administrativ-teritorială, mareșalul (conducătorul acestuia) și consiliul voievodal alegându-se prin vot pe liste.
(2) Voievodatul funcționează și ca delegație administrativă a unității centrale din Varșovia, având un voievod, care reprezintă guvernul în provincie.

Voievodul este numit de guvern, pe baza unei decizii politice. De obicei, este membru de partid. Voievodul nu are drept de veto și nu poate controla ori bloca deciziile luate de mareșal sau de consiliul voievodal. Acestea pot fi contestate ori anulate doar în justiție.
Și mareșalul este politician, dar este ales de către politicienii consiliului voievodal. Mareșalul este responsabil cu infrastructura, politica socială și culturală, precum și cu implementarea și coordonarea programelor de dezvoltare pe baza fondurilor europene.
Voievodatele sunt prea mari pentru ca asociațiile locale să fie semnificative în politica regională, dar există cazuri în care acestea au reprezentanți în consiliile voievodale. De exemplu, „Mișcarea pentru Autonomia Sileziei” are trei reprezentanți în consiliul voievodal, alcătuit din 48 de membri.

Polonia este o țară unitară, voievodatele sunt autonome însă nu constituie o federație. De fapt, cea mai importantă unitate a administrației locale este comuna, aceasta având cele mai multe obligații și, proporțional, și bugetul cel mai mare. Bugetul comunei este alcătuit din veniturile proprii, obținute din taxe, și subvențiile de la bugetul de stat. Comuna (gmina) este condusă de wójt (în germana veche, vogt). De regulă, cinci-zece comune alcătuiesc un raion (powiat), al cărui conducător se numește starosta.
Primarul orașului se numește burmistrz (de la bürgermeister). Orașul îndeplinește și rolul comunei – având atât obligațiile, cât și drepturile acesteia –, dar există și orașe mari, conduse de un prezydent, care, în plus, îndeplinesc și rolul raionului. Cu alte cuvinte, un prezydent este, în același timp, și un primar de comună, și un conducător de raion.

Înainte de implementarea reformei administrativ-teritoriale s-au purtat discuții ferbinți cu privire la forma finală a sistemului administrativ. Orașele-capitală ale celor 49 de regiuni mici erau frustrate că li se va reduce importanța. Exista și un plan mai radical, care prevedea împărțirea Poloniei în numai 12 regiuni, iar câteva orașe au început să desfășoare campanii „de marketing” pentru regiunile lor. Într-un final, au fost create cele 16 voievodate. Două dintre acestea au câte două capitale (voievodatul Lubusz, cu capitalele Zielona Góra și Gorzów Wielkoposki; iar Cuiavia-Pomerania, cu Toruń și Bydgoszcz) – ajungându-se în acest fel la un compromis al rivalității dintre ele. În cazul regiunii Cuiavia-Pomerania, voievodul și cabinetul lui se găsesc în Bydgoszcz, iar mareșalul și consiliul voievodal, în Toruń. Lubusz prezintă un caz asemănător: voievodul locuiește în Gorzów, iar consiliul voievodal și mareșalul, în Zielona Góra.

Voievodul, mareșalul și primarul orașului-capitală al voievodatului au responsabilități în domenii diferite, chiar dacă uneori este nevoie de colaborarea dintre aceștia, precum în cazul investițiilor în infrastructură, a drumurilor regionale etc În general, polonezii sunt satisfăcuți de actuala formulă. O problemă destul de spinoasă este statutul Varșoviei. Capitala statului, având o populație de 1,7 milioane de locuitori, este cel mai mare și cel mai bogat oraș al Poloniei. Totodată, Varșovia este și capitala voievodatului Mazovia care, paradoxal, pe ansamblu, este o zonă foarte săracă, dar, tocmai din cauza capitalei, indicatorii săi economici globali apar mult îmbunătățiți, plasând-o înaintea regiunilor sărace ale UE, cărora le sunt destinate anumite fonduri pentru dezvoltare. Soluția probabilă ar fi ca Varșovia să devină un oraș cu statut de voievodat, iar Mazovia să rămână pe mai departe voievodat, dar cu capitala în alt oraș.

Dr. Mikołaj Pawlak (Varșovia)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *