Castorel cel tembel va petrece sărbătorile pascale singur- singurel. Nu de alta, dar nebunul în acelaşi fel şi-a petrecut Revelionul şi Crăciunul. Din cauza bătăilor şi a scandalurilor, familia de mult l-a părăsit pe rozătorul ramolit. După ce a început să facă pe Che Guevara, de toată lumea a fost abandonat, ca un ultim ratat. Aşa că de sărbători stă singur, ca un retardat, în apartamentul pe care fiicei sale l-a donat. Asta dacă nu cumva reuşeşte să-l momească în reşedinţa sa cu profund miros de peşte pe consilierul răpit şi decrepit, cel mai mare specialist în viaţă pe probleme de comploturi şi compoturi. În caz contrar, Castorul cel bizar îşi va ciocăni în mod sigur ouăle de unul singur. Sperăm că operaţia nu va fi prea dureroasă pentru Castorul cu ochi de broască. La şuncă şi la pască a renunţat, căci lumea plocoane nu i-a mai dat. Nu i-a mai dat nici pălincă, căci pentru o asemenea fiinţă ratată este prea scumpă. Va trebui să se mulţumească doar cu flaconul de vin de masă, care a început deja să înflorească. În astfel de clipe, când dorinţa de răzbunare şi nebunia i-a adus pe gât doar sărăcia, Castorul îşi aduce aminte cu nostalgie de vremurile când se considera o legendă vie. Terorizând şi şantajând un judeţ întreg, Castorică cel complexat de dotarea sa anemică primea de Paşte numeroase potoale şi alcoale finuţe şi costisitoare. Acum, Castorul retardat a primit ce a meritat, să stea singurel de Paşte ca un tembel. Paşte nefericit, Castorică!
