Festivalul Vinului l-a readus în Sătmar pe Castorul neamului. Rozătorul cel tembel nu a venit singurel, ci l-a adus cu el pe fostul său consilier pe probleme de comploturi şi compoturi. Cei doi pomanagii notorii au sperat că vinul sătmărean va fi pe gratis degustat. Cum setea e mare, iar vântul suflă prin buzunare, răpitul s-a înhăitat cu ratatul. S-a înhăitat pe deagaba, căci şi pe Castor îl mănâncă sărăcia şi nemernicia. Singura lor şansă de a degusta ceva o constituie mila. Dacă vreunui producător i se face milă de cei doi rataţi, cu ochelari de soare dotaţi, poate le pune pe masă câte un pahar de vin. Nici acela nobil, ci doar de masă. Aşa că poate au venit în Sătmar pe degeaba, lua-i-ar pe amândoi naiba. Dar nici naiba nu ia un răpit ratat şi-o haimana de rahat. Poate ar face mai mulţi bani dacă rozătorul retardat s-ar lăsa scuipat de cetele de opozanţi din Ţara Oaşului, Zona Codrului, Valea Someşului, satele de moţi şi maramureşeni de la graniţa cu Ungaria. Chiar şi la un leu, ar face o adevărată avere acest Castor derbedeu. Dacă ar sta şi la un şut în dos, ar câştiga şi mai mulţi bani Castorul soios. Şi atunci ar putea să bea, să bea şi iar să bea, taman cât îi pofteşte inima. De asemenea, ar putea să-i dea una mică şi consilierului pe probleme de comploturi şi compoturi, suferind de teoria constipaţiei mai mult decât de cea a conspiraţiei.