Dacă în urmă cu mai mulţi ani stropitul din a doua zi de Paşte era o tradiţie respectată în special de tineri, dar şi de cei mai în vârstă, în ultima perioadă stropitorii au devenit o raritate. În mediul rural tinerii mai păstrează încă această tradiţie, în schimb, în mediul urban este aproape pierdută. Stropitul fetelor este păstrat mai bine în satele cu populaţie majoritară maghiară, de la care a fost preluat de populaţia românească. Mulţi cred că tradiţia de a doua zi de Paşte se va pierde treptat şi la ţară.
Tradiţia mai este încă păstrată în zona Oaşului. Aici feciorii se strâng în cete de câte 5-6 şi pornesc la stropit la casele unde sunt fete. Aici sunt aşteptaţi de gazde cu masa pusă şi cu băutură. Înainte de a le stropi cu parfum, feciorii spun câte o poezioară: “Am auzit că aveţi un trandafir frumos, am venit să-l udăm, să crească, să înflorească şi mulţi ani să trăiască!”. După ce fetele sunt stropite, feciorii se aşează la masă şi gustă din bunătăţile găsite şi din băutură, în general pălincă şi vin.
Din nefericire, cetele de stropitori sunt din ce în ce mai puţine şi aici. “Înainte aveam câte 20 de cete de stropitori. Acum abia dacă mai sunt şase-şapte. Dacă se continuă în acest fel, tradiţia stropitului de Paşte va dispărea”, ne-a spus una dintre oşencele stropite ieri. Băieţii, în schimb, spun că o vor continua câtă vreme vor putea.
Stropitul de Paşte este des întâlnit în satele cu populaţie preponderent maghiară, de la care a preluat această tradiţie şi populaţia românească. În mare, se petrec aceleaşi lucruri ca şi în zona Oaşului. Adică se formează grupuri de stropitori care vizitează casele cu fete pe care le stropesc. La fel ca în Oaş, se spun poezioare înainte de stropit, după care stropitorii sunt aşezaţi la masă.
Din păcate, însă, în zonele urbane tradiţia stropitului de Paşte începe să se piardă. A fost mai puternică până pe la mijlocul anilor ‘90 când mulţi dintre locuitorii oraşelor, mai ales ai municipiului Satu Mare, proveneau din zonele rurale. Urmaşii stropitorilor de atunci nu mai continuă tradiţia ci preferă alte activităţi în această perioadă. Aceasta este şi explicaţia asupra faptului că pe străzile oraşelor nu pot fi văzuţi stropitori.
Tradiţia stropitului a doua zi de Paşte se practică în special în satele din Transilvania. Obiceiul îşi are originea în perioada precreştină, ca simbol al vieţii şi fertilităţii, şi a fost practicat de mai multe popoare germanice. Potrivit credinţei religioase, obiceiul a fost adoptat în amintirea faptului că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii.
Florin Dura
