Traficul de carne vie – provocări şi soluţii III



1

În episodul anterior, am continuat dialogul cu doamna Sorina Bumbuluţ, psiholog şi vicepreşedintă a Asociaţiei Femeilor Împotriva Violenţei  ARTEMIS din Cluj Napoca, care ne-a prezentat modul de organizare şi  de operare a reţelelor mafiote,  traficante de carne vie din  Albania, aflând cum această ţară  a devenit un loc  de tranzit pentru prostituatele din Balcani în drumul lor spre Occident; tot mai multe fete albaneze devenind la rândul lor victime ale traficului de carne vie. Menţionăm că toate aceste date au fost extrase din  raportele:  Organizaţiei  pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie şi prin surse din cadrul Misiunii Naţiunilor Unite, privind recrudescenţa traficului de carne vie în Europa, cărora le mulţumim.  “Unde ne vom îndrepta la acest început de episod?” “Azi o să mergem prin nordul Macedoniei, spre Kumanovo, pe drumuri pitoresti ce urcă spre culmile munţilor  Šarplaninac. În centrul oraşului străzile sunt aglomerate dar reusim să oprim la un magazin de bijuterii care arată înfloritor.”

Graniţele permeabile ale Macedoniei
“Afacerile îmi merg bine căci pe aici trec o mulţime de femei”, spune proprietarul magazinului. “Vând foarte multe inele pentru femei din Ucraina, România sau Albania. Adesea cumpără  bijuterii chiar bărbaţii care au grijă de fete. Ei au nevoie de marfă bună  pentru a-şi  putea face meseria”.  “Azi o să mergem prin nordul Macedoniei, spre Kumanovo, pe drumuri pitoresti ce urcă spre culmile munţilor  Šarplaninac. În centrul oraşului străzile sunt aglomerate dar reusim să oprim la un magazin de bijuterii care arată înfloritor.” Dacă  România este punctul de plecare al reţelelor de trafic iar Albania capătul,  Macedonia se află undeva la mijloc, ” continuă doamna Bumbuluţ. “Această ţară  are cele mai numeroase graniţe comune dintre toate statele balcanice, iar în plus relieful muntos; punctele de vamă  prost echipate facând  din Macedonia un loc ideal pentru traficanţii de carne vie. Se spune că graniţa dintre Kosovo şi Macedonia este cea mai permeabilă din întreg spaţiul est-european. “

2O poveste care putea să nu aibă  HAPPY  END
“Stând pe un scaun de plastic, îmbracată într-un trening sărăcăcios  dar puternic fardată, Iuliana Şerban priveste fix podeaua. Fata are  21 de ani şi nu este prea vorbăreaţă, lucru lesne de înţeles ţinând  cont de toate cele prin care a trecut. Cu toate acestea  este o fată  norocoasă, fiind una dintre puţinele fete ajunse în Macedonia care a reuşit să scape de “peştele” care o obliga să se prostitueze, găsindu-şi un adăpost la un centru special.  În plus ea a fost cuprinsă  într-un program de ocrotire a martorilor,  depunând  marturie într-un proces împotriva celor care au abuzat-o sexual.  Povestea ei relevă doar o parte din afacerea prosperă pe care o reprezintă traficul de fiinte umane din nordul Macedoniei, flagel început în oraşe precum Tetovo, Valesta ori Struga şi continuat apoi spre sudul ţării. “Peştele” Iulianei, Dilaver Bojku Leku, a fost condamnat în luna martie pentru încurajarea prostituţiei şi condamnat la şase luni de închisoare. Despre Leku se stia că e liderul celei mai mari reţea de trafic din Macedonia, el fiind proprietarul a zece baruri, unde lucrează  fete din Moldova, România sau Ucraina. “

Promisiunile  unei lumi “mai bune” pentru atragerea victimelor
“Mi s-a spus că o să lucrez în Grecia, dar nu mă aşteptam să fiu vândută,” spune Iuliana Serban.  “După ce în Serbia am trecut prin mâinile mai multor proprietari, în cele din urmă, acum doi ani am ajuns în Macedonia, în Velesta unde am lucrat timp de cinci luni în barul “Expresso”  al lui Leku”. “Leku a devenit foarte cunoscut după ce a reuşit să fugă din închisoare în luna iunie a acestui an,” intervine interlocutoarea mea,  doamna Bumbuluţ, “ lucru ce a afectat mult imaginea guvernului macedonean. El a fost totuşi prins în Muntenegru şi extrădat acum, asteptându-şi  rejudecarea cazului alături de alţi patru complici.  Această poveste a atras atenţia comunităţii internaţionale care tot încearcă să ajute la distrugerea retelelor criminale din Balcani şi la stoparea exodului de persoane către vestul Europei. Numai că mai sunt multe lucruri de făcut în acest sens, inclusiv adoptarea unei legislaţii eficiente. “Incapacitatea guvernului de la Skopje de a impune pedepse mai mari pentru infractori ridică numeroase semne de intrebare. Se poate vorbi de teamă sau de coruptie şi incompetenta?” se întreba recent ambasadorul american în Macedonia, Lawrence Butler, cu ocazia prezentării unui raport al Departamentului de Stat privind traficul de fiinţe umane.

La dispoziţia “INTERNAŢIONALILOR”
“Una câte una, cele trei fete încep să-şi întindă  mâinile, în căutarea aplauzelor dar mai ales a banilor, tocmai terminând un program de striptease.  Bine aţi venit la  “The Dancer“, un bar soios din centrul oraşului Pristina, capitala provinciei Kosovo. Într-un colţ, o femeie micuţă, slăbănoagă, ţipă cu o voce stridentă, într-un efort susţinut de a ne atrage atentia. Noaptea de abia a început şi noi suntem singurii clienţi din bar. După o vreme, femeia care nu arată tocmai grozav se apropie de masa noastră şi începe să ne spună că ştie că nu am venit aici pentru a dansa ci pentru ce ea numeste “puţină distracţie cu fetele”. “E 50 de euro pentru o oră. Nu o să aveţi nicio problemă, căci nimeni nu intră  neanunţat în bar. Nici poliţia nu se bagă,” spune femeia al carei nume e Iana.
“Cu certitudine nu securitatea e o problemă  la “The Dancer” .

3 Închisoarea din “Clubul pericolelor”
“Clubul, aflat undeva la subsol, arată ca o fortăreaţă, fără ferestre şi cu uşi cu gratii. Lângă intrare, ascuns după nişte bucăţi de BCA, stă un tip ce vinde gumă de mestecat dar care supraveghează pe oricine trece pe acolo. “Nu v-au plăcut fetele? …  Cam aşa e acum nu avem pe cele mai grozave”, ni se adresează  bărbatul, în timp ce ieşim din bar. “Nici mie nu prea îmi plac. Dar să reveniţi în curând căci urmează să sosească ceva prospături din Ucraina”. “Astfel de cluburi şi bordeluri sunt foarte numeroase în Kosovo, ne explică doamna Sorina Bumbuluţ. Regiunea este o destinaţie favorită a traficanţilor de carne vie căci fetele nu sunt destinate localnicilor ci aşa numiţilor “internaţionali”. Economia provinciei Kosovo este în foarte mare măsură dependentă de prezenţa oficialilor comunităţii internaţionale şi a trupelor de menţinere a păcii. Ei formează asa-numitii “internaţionali”. În oraşe precum Pristina sau Prizren, există numeroase magazine, restaurante sau cluburi de noapte, toate arătând modern, apărute pentru a satisface gusturilor numeroşilor străini aflaţi în Kosovo.

Foarte multi localnici fac acum afaceri pe seama buzunarelor “internationalilor”
“Majoritatea oamenilor de aici câştigă bine din traficul de droguri sau de femei. Ei ştiu traseele foarte bine, cunosc zonele minate din provincie şi pot intra acolo unde trupele militare nu au acces”, a declarat pentru „Institute for War and Peace Reporting„ ( I.W.P.R.)  un ofiţer de rang înalt din Forţa de Protecţie a O.N.U. (K.F.O.R.).
“KFOR, ( Kosovo Force)  nu sunt foarte interesate  să intervină împotriva acestui fenomen pentru că nu vor să rişte conflicte cu localnicii. Un singur exemplu: recent a fost lansată o rachetă  împotriva unui punct de control militar. Nu s-a întreprins nicio anchetă. Oamenii din “KFOR” nu sunt din această regiune şi nu vor să-şi rişte pielea degeaba. Nu le prea pasă de ce se întâmplă pe aici.”

Valeriu Ioan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts