În episodul anterior, doamna Sorina Bumbuluţ, psiholog şi vicepreşedintă a Asociaţiei Femeilor Împotriva Violenţei ARTEMIS din Cluj Napoca, ne-a prezentat câteva din aspectele privind traficul de carne vie şi prostituţie cu, care se confruntă două regiuni „sensibile” ale balcanilor, Macedonia şi Kosovo. Menţionăm că datele prezentate au fost extrase din raportele: Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie şi din surse din cadrul Misiunii Naţiunilor Unite, privind recrudescenţa traficului de carne vie în Europa, cărora le mulţumim. “Vă prezentam în episodul anterior cazul tinerei Iuliana Şerban, o româncă care a reuşit să scape din iadul traficului de carne vie din Macedonia, fiind una dintre puţinele fete care a reuşit să scape de “peştele” care o obliga să se prostitueze, găsindu-şi un adăpost la un centru special. În plus ea este cuprinsă într-un program de ocrotire a martorilor, depunând marturie într-un proces împotriva celor care au abuzat-o sexual, povestea ei relevând doar o parte din afacerea prosperă pe care o reprezintă traficul de fiinţe umane din nordul Macedoniei, flagel început în oraşe precum Tetovo, Valesta ori Struga şi continuat apoi spre sudul ţării. “
Când poliţia este incapabilă şi coruptă
“O sursă din KFOR, ( Kosovo Force) mai spune că poliţia locală din zonă nu numai că este incapabilă să stopeze fenomenul traficului, dar că există mulţi ofiţeri care-şi conduc propriile reţele. “De fapt nici nu ştiu dacă pot fi numiţi politişti. Localnicii pot deveni ofiţeri după un curs de pregătire de numai trei luni. După asta ei sunt interesaţi doar de cum să mai câştige un ban iî plus şi cum să-şi plimbe mândri uniformele şi maşinile pe care le-au primit de la comunitatea internaţionala”. “Probleme cu poliţia sunt în majoritatea ţărilor din Balcani,” continuă doamna Sorina Bumbuluţ. “În Bosnia, spre exemplu, eforturile de combatere a reţelelor de trafic au fost subminate chiar de schimbările premature în organizarea sistemului poliţienesc, mai exact de înlocuirea – în ianuarie curent – a Forţei de Poliţie sub mandat O.N.U. “International Police Task Force” (I.P.T.F.) cu o alta sub mandatul Uniunii Europene “European Union Police Mission” (E.U.P.M.). De aici a rezultat schimbarea a 1600 de ofiţeri I.P.T.F. care erau distribuiţi în circa 200 de locaţii pentru a instrui, echipa şi monitoriza forţele de poliţie locală cu doar 480 de membri din E.U.P.M.”
“După umila mea părere, sistemul nu va funcţiona. Există vointă, dar şi multă corupţie, inclusiv persoane în posturi înalte care tolerează acest fenomen” – John O’Reilly.
Cu puţin înainte de aceste modificări, coordonatorul I.P.T.F. pentru operaţiuni speciale, John O’Reilly, atenţiona asupra faptului că reţelele de traficanţi şi-au sporit activitatea. “Criminalii au început deja să aducă fete noi şi se deschid tot mai multe baruri şi localuri de noapte deşi noi am tot închis multe dintre ele”. Într-un interviu pentru „Institute for War and Peace Reporting„ ( I.W.P.R.), O’Reilly s-a declarat sceptic în ce priveşte capacitatea forţelor poliţieneşti ale U.E. de a rezolva problema traficului cu carne vie.
Oficiali implicaţi direct într-o reţea de trafic
“Aceasta este exact situaţia în Muntenegru, unde recent au fost descoperiţi oficiali implicaţi direct într-o reţea de trafic. În iulie, o comisie din cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa ( O.S.C.E. ) a început să investigheze situaţia adjunctului procurorului general, Zoran Piperovici şi a altor trei demnitari bănuiţi de legături cu o reţea de prostituţie. Cazul lor a ajuns în atenţia opiniei publice după ce o fată din Republica Moldova a declarat că a fost drogată şi violată de o bandă de traficanţi, Piperovici fiind direct implicat. Desigur că toţi cei patru oficiali muntenegreni neagă orice legatură.”
Slăbiciuni şi disfuncţiuni în politica balcanică de anticorupţie “Cazul descris mai sus este reprezentativ dintr-un anumit punct de vedere, căci arată slăbiciunile sistemului juridic din majoritatea ţărilor balcanice. Scandalul a erupt din clipa în care Procurorul General din Muntenegru, Zoran Radonjici, a declarat în luna mai că există insuficiente probe pentru inculparea colegilor săi. La presiunea comunităţii internaţionale, guvernul de la Podgorita a chemat o comisie O.S.C.E. care a preluat cazul, şeful acestei comisii, Maurizio Massari, declarând recent că prin cazul Piperovici devine evidentă “incapacitatea sistemului juridic din Muntenegru de a face faţă complexităţii situaţiilor de trafic de persoane”.
În mijlocul câmpului minat
“Încotro ne îndreptăm acum?” “Părăsind Pristina, ne îndreptăm spre sudul provinciei Kosovo, către Prizren şi apoi spre graniţa cu Albania, drumul trecând prin localităţi unde ravagiile războiului, o anumită tensiune interetnică dar şi semne ale opulenţei sunt cu toate prezente. În apropierea punctului vamal din Qafa i Prushit, în faţa unei vile cu două etaje staţionează câteva Mercedesuri nou-nouţe ce strălucesc în soare, aproape toate având plăcuţe de înmatriculare din Elvetia. “Toate maşinile aparţin albanezilor din Kosovo. În timpul conflictelor din ultimii ani, foarte mulţi au plecat in Elveţia, dar acum s-au întors şi sunt implicaţi în diferite reţele de trafic”, ne explică o sursă din KFOR. La câţiva kilometri în afara localităţii încep câmpurile de mine. Un drum îngust, prăfuit, trece prin mijloc, de o parte şi de alta străjuind indicatoare galbene pe care scrie “minas, minas” dar şi turnuri de beton masive construite de forţele sârbe pentru a opri eventuala invazie a tancurilor N.A.T.O.
“Nu există nicio barieră de ordin lingvistic, religios sau etnic între membrii diferitelor reţele” – Jacques Klein.
Postul de control de la frontieră este construit pe un deal ce domină imprejurimile. Doar câţiva vameşi se află aici, activitatea lor fiind supervizată de mai multe echipe mobile ale politistilor O.N.U., care opresc şi controlează orice maşina suspectă. Cu toate acestea, în zonă traficul cu fete este extrem de intens. Conform Organizaţiei Internaţionale pentru Migratii (I.O.M.), majoritatea fetelor se îndreaptă spre Albania cu destinaţia Italia, existând o mişcare şi în sens invers, spre Kosovo. În ciuda eforturilor O.N.U., comerţul cu carne vie nu poate fi stopat asta şi pentru că forţele de poliţie internaţionale nu sunt dispuse să-şi rişte viaţa şi să patrundă în mijlocul câmpurilor minate, acolo pe unde trec rutele traficantilor. Situaţia la graniţa cu Albania este puţin diferită la câţiva kilometri mai la nord, aici graniţa trecând printre vârfuri care au peste 2600 metri, ca şi în alte zone din Balcani, condiţiile geografice ajutându-i pe traficanţi să-şi facă meseria în mod eficient. Interesant pentru o zonă renumită pentru conflictele interetnice este faptul că traficul cu, carne vie are o dimensiune multinaţională. “Nu există nicio barieră de ordin lingvistic, religios sau etnic între membrii diferitelor reţele”, a declarat pentru I.W.P.R. fostul sef al misiunii O.N.U. în Bosnia, Jacques Klein. “Criminalii nu au nici o reţinere să colaboreze unii cu alţii, iar reţelele pe care le-au construit au o structură foarte sofisticată”. Cu toate acestea, sunt unele fete care reuşesc uneori să evadeze din aceste reţele.
Valeriu Ioan
