Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), împreună cu corpul de control al premierului au demarat o anchetă asupra modului în care s-au făcut unele retrocedări la Sibiu, ca urmare a unor articole publicate de site-ul nostru şi preluate apoi de o mare parte a presei. Un caz controversat asupra căruia se vor apleca inspectorii de la ANRP este şi restituirea (a se citi înstrăinarea) muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică, fapt întâmplat în 2005. Este vorba despre un muzeu, care face parte din patrimoniul naţional, aflat în subordinea Ministerului Culturii, care a fost retrocedat unei entităţi private. Situaţia actuală a acestei instituţii de cultură românească este cel puţin curioasă deoarece este finanţată în continuare de la bugetul de stat (aici fiind vorba despre salariile angajaţilor, investiţii de restaurare şi întreţinere a clădirilor), dar toate veniturile încasate în urma expoziţiilor, manifestărilor, plată vizitatori, intră în buzunarul Bisericii Evanghelice. O formulă de căpuşare a banului public, situată la limita legii.
Cum s-a ajuns la înstrăinarea muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică? Surse politice ne-au declarat că ar fi fost vorba despre un troc politic între Klaus Iohannis şi Traian Băsescu, în timpul campaniei electorale a alegerilor prezidenţiale din 2004. Fiind la Sibiu, în campanie, Băsescu i-ar fi promis lui Iohannis că dacă îl susţine să ajungă preşedinte, viitorul Guvern, sub regimul său, va da drumul la retrocedări de instituţii publice, pe listă fiind şi muzeul Brukenthal. Aşa s-a întâmplat ca primarul Sibiului să trădeze PSD, cu care avea o înţelegere politică, şi să treacă în barca Alianţei DA. Drept urmare, după ce Băsescu a devenit şef al statului, în 2005, Guvernul, prin comisia specială de retrocedări de imobile către minorităţi naţionale, aflate în subordinea ANRP, condusă de celebra Ingrid Zaroor, a întocmit o rezoluţie prin care restituia (înstrăina) Muzeul Brukenthal către Biserica Evanghelică.
Plângerea cetăţenilor sibieni
“Subsemnatul Sasu Ioan, domiciliat în Sibiu, reprezentant al unui grup de 50 de sibieni, formulează cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, prin preşedintele Zaroor Ingrid, prin care solicit: anularea deciziei nr.614/21 noiembrie 2005, emisă de pârâta, prin care s-a retrocedat Muzeul naţional Brukenthal şi terenul aferent acestuia, situate în municipiul Sibiu, Piaţa Mare, nr. 4, Judeţul Sibiu, către Parohia Evanghelică Sibiu; suspendarea formalităţilor de publicitate imobiliară prevăzute de lege, până la soluţionarea cauzei”, se arată în plângerea depusă de cetăţenii sibieni.
În continuare se arată că “deoarece, niciuna dintre autorităţile statului, mai ales Primăria mun. Sibiu (n.r. reprezentată de Klaus Iohannis) nu au luat nicio poziţie oficială, credem că este de datoria noastră în a încerca, prin demersul nostru, să păstrăm acest inestimabil bun pentru comunitatea sibiană. Considerăm că aceasta este o problemă de ordin public şi astfel avem un interes legitim, ca şi cetăţeni români, dar mai ales ca sibieni, în a contesta actul administrativ al retrocedării”.
În argumentaţia lor, sibienii au făcut apel la istorie: “Testamentul baronului Samuel Von Brukenthal prevede că unicul moştenitor este Johann Michael Joseph von Brukenthal, care va intra în posesia întregii averi ( conform testamentului); este enumerată averea, iar clădirea în care se află muzeul, numită în testament “casa din Sibiu-palatul din Piaţa Mare”, intră în posesia şi proprietatea acestui unic moştenitor; tot testamentul prevede “Casa din Sibiu” să fie folosită pentru păstrarea bunurilor care vor trece în proprietatea Gimnaziului Evanghelic; testamentul lui Brukenthal prevede ca bunurile şi valorile care trec în proprietatea veşnică şi de necontestat a Gimnaziului Evenghelic din Sibiu şi anume: biblioteca, tablourile, gravurile, colecţiile de minerale, antichităţile, colecţia de numistatică şi fondul de 36 mii de florin”, se precizează în documentaţia depusă la dosar.
În contestaţia sibienilor, se subliniază faptul că “Biserica Evenghelică, potrivit testamentului contelui von Brukenthal are rolul să vegheze( n.r. nu să aibă în proprietate) prin prim preotul bisericii din oraş la menţinerea integrităţii institutului (gimnaziului) şi nicidecum nu este beneficiarul legatului din testament. Gimnaziul Evanghelic din Sibiu, indicat în testament se numea, în anul 1940, Liceul de băieţi Brukenthal şi asupra “integrităţii patrimoniului ”trebuia să vegheze consistoriul Bisericii Evenghelice, conform testamentului”, se susţine în plângere.
Baronul Brukenthal lasă moştenire Gimnaziului, nu Bisericii Evanghelice
Dar să vedem ce scrie în testamentul baronului Samuel von Brukenthal, redactat la 3 ianuarie 1802, la Sibiu: “În final, în cazul stingerii descendenţilor masculini ai liniilor feminine ale lui Samuel von Brukenthal, atunci dispun că întreaga mea avere imobilă şi mobilă – cu singura excepţie, colecţia numită mai jos- să treacă imediat în posesia liniei nepotului meu Johann Michael Soterius von Sachsenheim, tot în calitatea unui Fides Commissi, astfel precum am dispus mai sus, de la un singur la un singur moştenitor masculin. În acest caz, retrag din averea mea biblioteca, colecţia de tablouri şi acvaforte, apoi colecţiile de minerale, antichităţi şi monezi, pe care prin prezenta le dedic în mod special şi le donez irevocabil în totalitatea lor împreună cu capitalul de întreţinere al acesteia de 36.000 guldeni pentru a intra definitiv în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. Drept pentru care în scopul păstrării integrităţii acestei instituţii-imediat după decesul meu-primpreotul Parohiei din Sibiu, împreună cu un membru mirean al Consistoriului Superior Evanghelic să preia supravegherea şi conducerea cât şi responsabilitatea pentru ca totul din prezentul legat să fie respectat în mod minuţios. (…) Dar dacă se stinge linia masculină sau dacă apare cazul de la punctul 5 din Statutul fidei commis-ului, atunci acest bun (n.r. cazul imobilului în care se află muzeul Brukenthal), să nu treacă la legatul menţionat aici, ci să treacă în posesia Gimnaziului Evanghelic din Sibiu”.
Ca urmare, aşa cum scrie negru pe alb, prin testament, baronul von Brukenthal a lăsat moştenire imobilul din str. Piata Mare, nr.4, numit si Palatul din Sibiu, Gimnaziului ( astăzi colegiu) Brukenthal şi doar “în supravegherea şi conducerea”Bisericii Evanghelice”, nicidecum în proprietatea reprezentanţilor acestui cult.
Mai mult, în plângerea depusă de cetăţenii sibieni se menţionează fapte petrecute în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, care au dus la înstrăinarea bunurilor aparţinând Gimnaziului Evanghelic către o organizaţie hitleristă care a funcţionat pe teritoriul românesc: Grupul Etnic German. Ce s-a întâmplat atunci? :”Prin legea nr.830/21 noiembrie 1940, se constituie ca persoană juridică Grupul Etnic German din România, organizaţie de orientare fascistă; în Monitorul Oficial nr.188/14 august 1942 se comunică: Consistoriul Regnicolar al Bisericii Evanghelice din România, în marele Congres general, în şedinţa din 2 iulie 1942, a predat prin Convenţia Generală nr.k1321/42 tot învăţământul, Grupului Etnic German; în această convenţie la capitolul 3, alin.1 şi 1, se prevede că biserica predă toată averea mobilă şi imobilă care formează proprietatea ei şi care a servit scopurilor şcolare şi de educaţie Grupului Etnic German; în această categorie de bunuri intră şi patrimoniul liceului de băieţi Brukenthal (tabloul D pozitia 6 din Monitorul Oficial nr.188/42), urmaşul Gimnaziului Evanghelic din Sibiu din testamentul Baronului von Brukenthal”.
Bunurile Grupului Etnic German sunt confiscate de statul român
În continuare se arată că “legea nr.485/7 octombrie abrogă legea nr.830/21 noiembrie 1940 cu privire la constituirea Grupului Etnic German; astfel, Grupul se desfiinţează iar toate bunurile aflate în proprietatea acestuia trec în proprietatea statului român ( art.1, anexa 5 din lege), inclusiv bunurile aparţinând Liceului de băieţi Brukenthal. Prin legea nr.2 din data de 3 ianuarie 1945 se înfiinţează Comisariatul general pentru administrarea şi lichidarea bunurilor Grupului Etnic German şi care a emis Ordinul nr.1512 din 23 aprilie 1945. Prin acesta se ordonă preluarea tuturor bunurilor proprietate ale fostului Grup Etnic German. Apoi, prin Deciziunea civilă nr.87/22 martie 1947 pronunţată de Curtea de Apel Sibiu se respinge ca nefondată acţiunea în contencios administrativ nr.2205/29 august 1945 introdusă de Biserica Evanghelică contra statului român; această hotărâre judecatorească, învestită cu autoritatea lucrului judecat, vine să întărească, irevocabil, preluarea bunurilor Grupului Etnic German de către statul român”.
Drept urmare, se susţine în plângere “ordonanţa nr. 94/2000 nu se aplică în cazul Muzeului Brukenthal din următoarele motive: Ordonanţa se referă la imobile ori în testament au fost lăsate moştenire Gimnaziului Evanghelic doar bunuri mobile; Biserica Evanghelică nu este în niciun fel succesorul Gimnaziului Evanghelic din Sibiu; bunurile care aparţineau liceului de băieţi Brukenthal, succesor al Gimnaziului Evanghelic din Sibiu au fost preluate de către statul român în 7 octombrie 1944, deci înainte de 6 martie 1945, termen imperativ prevăzut de ordonanţa 94/2000”.
Ca o concluzie, trebuie precizat că prin decizia comisiei speciale din cadrul ANRP s-a săvârşit un abuz prin retrocedarea Muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică. În testament se spune clar că singurul moştenitor al bunurilor familiei baronului Brukenthal este Gimnaziul Evanghelic, al cărui succesor este liceul de băieţi Brukenthal, instituţie de învăţământ care nu are nicio legătură cu Biserica Evanghelică.
Sursa: ancheteonline.ro
