Mii de persoane venite din Asia Mică şi din Africa au ajuns să ocupe zona numită „no man’s land” (tărâmul nimănui) aflată între punctele de trecere a frontierei Horgos (Serbia) – Roszke (Ungaria). În prezent, ungurii au făcut zid militarizat în zonă, fiind instaurată situaţie de urgenţă. Tensiunile s-au apropiat de punctul de fierbere şi se dovedesc persistente.
Pe de altă parte, la Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne – JAI – procesul de luare a deciziilor s-a blocat, după cum se ştie. Negocierile urmează să fie reluate, dar timpul nu mai are răbdare. Câteva concluzii se pot însă formula în actualul context concret.
Am constatat inconsecvenţă în folosirea termenilor menţionaţi în titlul acestui material. Preşedintele României, de pildă, a vorbit despre cota de emigranţi. Considerăm însă mai adecvat termentul de refugiaţi întrucât facem referire la cei care susţin că au plecat din cauza războiului.
Statutul de refugiat presupune cazarea temporară într-un campus cu asigurarea tuturor celor necesare supravieţuirii. Pasul următor este solicitarea de azil politic în ţările în care aceşti oameni doresc să ajungă. Emigranţi vor fi după ce vor dobândi un statut de rezidenţă. Nu poţi să-i dai unui refugiat rezidenţă, pentru că s-ar putea să stea în altă ţară. Iar până la integrarea în societate, care înseamnă acordarea cetăţeniei, calea este lungă.
Însă dincolo de aceste inadvertenţe terminologice, este mult mai grav faptul că sunt zeci de mii de oameni care au intrat deja în spaţiul U.E. Sute de mii sunt la porţile lui. Şi mai sunt sute de mii pe drum. Acum lumea este impresionată de numărul mare a celor veniţi în acest timp, dar nu se poate şti ce va urma. Câteva ţări din Est nu sunt de acord cu cotele obligatorii, iar Germania, dovedindu-şi neputinţa, le ameninţă cu tăierea fondurilor structurale.
Nu este exclus să aibă dreptate cei care afirmă că Uniunea Europeană are lideri slabi şi lipsiţi de viziune, care într-o situaţie precum aceasta se împiedică în proceduri. Dar de ani întregi, chestiunea emigranţilor, imigranţilor şi refugiaţilor, indiferent cum îi numim, este considerată arzătoare. Ceea ce nu rezolvă nici pe departe situaţia, despre care nu se ştie cât va dura şi ce consecinţe va avea.
Voicu D. Rusu