Construită la începutul sec. XIX, moara de apă din Cămărzana a fost de mai multe ori reparată, şi totuşi elementele constructive de bază au rămas aceleaşi. Ultima intervenţie asupra casei s-a făcut în 1941, când s-au construit o cameră de locuit şi un târnaţ cu foişor, sub această formă regăsindu-se şi în prezent.
O fundaţie spectaculoasă
Construcţia morii cu casa de locuit este clădită pe o fundaţie de piatră de râu şi piatră spartă. Pe această fundaţie este aşezată o talpă groasă de stejar pe care sunt clădiţi pereţii din bârne. Acoperişul este în două ape; învelitoarea iniţială era din paie, însă după ultima reconstrucţie casa a fost acoperită cu ţiglă.
Un sistem ingenios
Compartimentarea clădirii este următoarea: partea funcţională a morii este în partea din faţă a casei; în subsolul acestei încăperi se află mecanismul cu roţile dinţate din lemn şi pietrele de moară; la nivelul solului se află un podium din scânduri unde se ţin sacii cu grâu sau porumb, de unde printr-o pâlnie de lemn se introduc boabele care sunt dirijate între pietrele de moară. Tot aici se ţin şi sacii cu măciniş. Lângă camera morii se află o încăpere mai mică destinată supravegherii şi vămuirii produselor. În partea din spate a construcţiei este casa de locuit a morarului. Tinda casei oferă acces la mecanismul morii, la camera morarului, la casa de locuit şi o ieşire în spatele casei.
Singura moară funcţională
La exterior, mecanismul morii este format din paleta morii acţionată de apă din vale. Apa este dirijată printr-un jgheab colector şi volumul de apă este controlat de un stăvilar. Moara de apă din Cămărzana este singura moară carecare mai funcţionează pe Valea Lechincioarei şi este proprietatea lui Văsălie Ion.
Istoria localităţii Cămărzana
Satul Cămărzana apare în arhiva județului Satu Mare încă din anul 1490 cu denumirea “Camarzan”. În legătură cu numele localității și cu apariția primelor așezări, circulă mai multe legende dintre care cea mai celebră spune că trei haiduci având numele de Pașca, Haiduc și Homa, din cauza prigoanei autorităților, se refugiază în această zonă păduroasă și se stabilesc lângă izvorul pe care l-au denumit “Fântâna Păștenilor”, iar zona locuită din jurul acestei fântâni se numește “Pășteni” până în ziua de azi. Acești haiduci, odată cu venirea lor, au adus câteva fete, care datorită frumuseții lor deosebite au fost denumite drept “zâne”. Locul în care s-au stabilit având o înfățișare de cămară (loc ascuns și greu de pătruns) a fost numit “Cămara Zânelor” de unde se presupune că vine și numele comunei Cămărzana.
