Acum, de Mărţişor, m-am îmbrăcat cu privirea ta, ca să-mi liniştesc nopţile strecurate pe povârnişul Dorinţelor nestăvilite. Am căutat prin mulţimea de lucruri omeneşti un mărţişor în care să pitesc giuvaierul iubirii mele sincere. O mare învolburată plină de întrebări se clatină sub povara lumii născută din uraganele geloziei slobozite din gura Neuitării.
În mărţişorul meu am adunat toate clipele petrecute împreună, ca nişte boabe de rouă nepământeşti. El nu poate să vorbească, dar în sărutul fugar vei simţi vraja împletită-n cele două culori. Bucuria reîntâlnirii noastre, de Mărţişor, se aseamănă cu gingăşia primilor ghiocei, care înveselesc grădinile pline de copacii goi. Îmbrăţişările noastre vor alunga timpul, ne vor creşte aripile iubirii şi vom zbura prin lumea dragostei curate. Cuvintele vor fi de prisos în momentele de beatitudine. Mărţişorul va străluci în sufletul tău şi-l vei purta deasupra inimii, ca un talisman încoronat cu mult noroc.
Pe trupul cuvintelor tale voi sădi pomi fructiferi virgini. Vor sta de veghe cu noi câteva cuvinte de-amintire şi mărţişorul acela timid copleşit de primul sărut nevinovat. Scrisorile au adormit prin sertare blestemate de naftalină. Clipele iubirii au încărunţit în lacul odihnitor al Rememorării. Dulceaţa sferei greceşti pluteşte-n derivă, ca o corabie răsfăţată de milioane şi milioane de mărţişoare dăruite de nemuritorii îndrăgostiţi. Cuvinte nespuse se zbenguie pe valurile sidefii ale Tăcerii transformată-n iubire. Ochii tăi limpezi sunt parcă două diamante întrupate-n lebede albe. Părul răsfăţat de levănţică adie-n bătaia vântului primăvăratec.
Pe braţe suspină un dor. Nu mai atingem pământul. Nici cuvintele ucigătoare nu ne mai ating. În această seară, a Mărţişorului, ne-am desprins de cuvinte. Am rămas doar noi sub cupola Libertăţii Mărţişorului. Şoaptele noastre sunt nemuritoare şi înfloresc în bătaia luminii blânde, care adastă pe crengile unei sălcii pletoase.
Tăcerea nopţii e plină de cuvinte neştiute de nimeni. E-atâta libertate-n oaza de dragoste, în care străluceşte mărţişorul iubirii noastre. Păsări dorm pitite-n cuibul dimineţii. Îmbrăţişări s-au strecurat sub aripile Nedespărţirii veşnice.
Dumitru Ţimerman