Adio, pentru o prietenie asumată cu mândrie…



Nu ştiu, dar pixul nu vrea, parcă, să scrie, amintindu-l acum la despărţire, pe cel care a fost Constantin Bruciu, simplu Costică al nostru. N-a trecut decât exact un an şi am condus-o pe ultimul drum pe minunata profesoară Nora Bruciu şi… iată că Dumnezeu îl va primi pe Costică acolo, sus, cu inima, cu sufletul său bun şi treaz întotdeauna!

Din tinereţe acest om a găsit cuvântul lui Dumnezeu şi l-a păstrat mereu, chiar de nu l-a împlinit cu fapta, rămânând zbuciumat şi tulburat, ca în ultimul an!

Mereu s-a considerat, din modestie, o sluga netrebnică, tocmai pentru faptul că nu a făcut tot ce era dator să facă.

Constantin Bruciu a fost, mult timp, pe merit, directorul celui mai puternic grup şcolar, care timp de jumătate de secol a scos oameni valoroşi pentru industria judeţului. Aşa cum prevede codul bunelor maniere, atunci când întâlneşti un om valoros, se cuvine să-ţi scoţi pălăria, în semn de respect. Aşa procedează, acum, deşi târziu, generaţiile de absolvenţi, colegii profesori, cei care l-au cunoscut şi apreciat! Ar putea s-o facă toţi conducătorii oraşului şi judeţului!

S-ar putea spune că azi nu mai există respect pentru nimic şi pentru nimeni. Trăim vremuri când nu-ţi mai vine să-ţi scoţi pălăria, dar vorbind despre Costică Bruciu, e imposibil să n-o faci! A fost şi rămâne o excepţie de la această stare „amorfă” în care ne aflăm. Rămâne o persoană înţeleaptă care şi-a iubit neamul şi ţara. Dacă aş enumera calităţile lui C. Bruciu, aş aminti: onestitate, perseverenţă, înţelepciune, creativitate, onoare şi respect.

A rămas un „străjer” al noului, al iniţiativei bune, al culturii, al iubirii faţă de semeni, fiind mereu un „pilon” de bază al comunităţii sătmărene. Toţi din jurul său, familia, prietenii, colegii, am fost marcaţi de felul de a fi, de a gândi şi a acţiona a lui Costică Bruciu. Acest om ne-a transferat, în plan spiritual, energii şi valori morale certe, importante pentru zestrea noastră sufletească.

Ce trist, când într-un an îţi pierzi şi mama şi tatăl, oameni care s-au implicat în educaţia copiilor, dedicându-se cu mult devotament lor!

Costică Bruciu, om cu o solidă pregătire inginerească, dobândită în cetatea de învăţământ clujeană, a ştiut s-o amplifice în timp printr-o trudă zilnică specifică unui intelectual veritabil, ajungând poate cel mai bun conducător din învăţământ.

Toată această zestre intelectuală dobândită are la bază o matrice moştenită, specifică omului venit din lumea satului cu valorile sale pe care nu le-a uitat.

Pentru cei care l-au cunoscut, Costică rămâne o personalitate cu atitudine constantă, care n-a acceptat compromisuri ocazionale şi a vegheat la respectul valorilor şi demnităţii, militând cu curaj la păstrarea demnităţii.

O, voi, vremuri! O, voi, zile, anotimpuri intrate, încet-încet, pe nesimţite, în tunelul timpului fără întoarcere! Ce vremuri minunate şi bogate sufleteşte au fost cele pline de realizări ale lui Costică Bruciu prin muncă serioasă, cumpătată! Câte se pot spune despre el – şi bune şi rele, bucurii şi multe tristeţi ce l-au însoţit până azi!

Au trecut toate şi iată-ne dincolo de marele prag interpus în calea vieţii sale, conducându-l pe ultimul său drum, fără întoarcere, dar cu aleasă închinăciune ţie, Costică Bruciu, drag prieten, cu întrebarea: „Râurile se întorc la izvoare?”.

Oricât de meştesugite ar fi cuvintele, este foarte greu să te desparţi de un om pe care l-ai respectat şi l-ai apreciat atât de mult! Dumnezeu să te odihnească în Pacea Sa!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts