More


    Cuvinte despre limbă şi popor!

    - Advertisement -

    Simbolurile neamului românesc, aşa cum spune Legea fundamentală a ţării, sunt Imnul de Stat, Tricolorul şi Stema, iar limba oficială este limba română. În credinţa noastră strămoşească, limba naţiunii trebuie apărată şi respectată, cu sfinţenie, de către cei care conduc ţara, de toţi cei care s-au născut şi trăiesc în ea. Avem o singură limbă, cum avem o singură mamă. Limba noastră strămoşească, veche de când neamul, în care se înţelege bine tot românul, este cea pe care „se întemeiază naţionalitatea”- cum spunea G. Bariţiu, este forţa de coeziune a unui neam. Îl amintim pe Nicolae Iorga spunând „pentru noi, fiinţa vie care ne vine din timpurile cele mai îndepărtate ale trecutului nostru… limba este cea mai scumpă moştenire a strămoşilor”.

    Iată câteva argumente pentru a ne întoarce în timp, în vremurile tensionate, cu întâmplări neprevăzute şi cu provocări puse la cale prin scenarii de culise, începând cu 1990. Separatismul şcolar, existent şi azi, duce la îngrijorarea ca nu cumva harta limbii române să devină mai mică decât cea a ţării. Aici, strajă la Porţile Răsăritului, neamul nostru a moştenit acel „fond al naţiunii”, acea „proprietate sfântă a unei naţii”, „limba ca un fagure de miere”, în spusele Înaltului Domn al Limbii Române – M. Eminescu.

    Ne amintim Testamentul lui Ienăchiţă Văcărescu: „Las vouă moştenire/ Creşterea limbii româneşti/ Şi-a patriei cinstire”/.

    Câte scrieri au mai fost închinate limbii! Să ne amintim poezia „În limba ta” a poetului Gr. Vieru: „În limba ta/ Ţi-e dor de mama/ Şi vinul e mai vin/ Şi prânzul e mai prânz/ Şi doar în limba ta te poţi râde singur/ Şi doar în limba ta te poţi opri din plâns”/.

    Cu toate acestea, oamenii politici, copleşiţi de laşităţi, de dezinteres şi chiar dispreţ faţă de moştenirea spirituală a unui neam, faţă de cultură (0,01% din PIB), faţă de limba oficială a Statului Român, trădează interesul naţional. Lipseşte demnitatea, verticalitatea şi mândria naţională în utilizarea limbii române. În Franţa limba franceză este obligatorie în toate documentele oficiale, toţi sunt cetăţeni francezi, existând un singur popor, un singur imn naţional, un singur steag. Republica Franceză este una şi indivizibilă. Aşa prevede Constituţia Franţei! Guvernanţii noştri se fac că nu văd cum unii doresc României destructurarea. Bine spunea prozatorul Fănuş Neagu după întâlnirea cu Susana Gâdea, la Consiliul Culturii Socialiste de atunci: „Nu mi-e frică de ministrul culturii, ci de cultura ministrului”.

    Vedem diverşi inşi pe la televiziuni cu lacune catastrofale de cultură generală, de inteligenţă, de curată limbă românească şi… câte altele!

    În faţa multor stricători de limbă, de la televiziuni, din Parlament, din Guvern etc., foştii senatori Adrian Păunescu şi George Pruteanu doreau o lege pentru protejarea limbii române, s-au opus unii cu gesturi sfidătoare, cei cu o cultură nici până la genunchiul broaştei. Cei doi n-au fost înţeleşi de cei care n-au auzit şi nu vor să audă îndemnul „iubeşte-ţi limba şi apără-ţi neamul!”. Este trist, dar adevărat. Noi nu suntem nici francezi şi nici cehi! Suntem un fel de „lasă-mă să te las!”.

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img