Dulăii sunt buni pe lângă casa omului pe timp de noapte sau la stâna ciobanilor. Aceste animale domestice sunt instruite să apere avutul omului şi nu acceptă, dacă sunt instruiţi, niciun fel de mâncare de la străini. Putem spune că ei sunt incoruptibili şi păzesc cu preţul vieţii lor proprietatea sau bunurile stăpânului.
Dulăii “sălbatici”, care umblă ziua în două picioare şi noaptea în patru labe sau se gudură la picioarele stăpânului, îi întâlnim adeseori în spaţiul public. Ei umblă cu coada sus şi muşcă din stânga şi din dreapta… protejaţi de colţii fioroşi ai Dulăului-şef ascuns în cuşca aurită nevăzută. Dulăii din zilele noastre sunt nemiloşi, zeloşi şi neobosiţi pe timp de zi cu victimele nepătate, care încearcă să scoată capul din bălăriile întortocheate ale jocurilor de culise.
De multe ori, atenţie, aceşti dulăi se infiltrează în diferite grupuri, în urma unor misiuni îndoielnice, pentru a trage sforile intrigilor sau pentru a tensiona relaţiile interpersonale. Au în arsenalul lor şi viclenia vulpilor, care au ”păcălit” nenumăraţi urşi, pe care o transformă în “ bombe cu efect întârziat”. Aceşti dulăi au puterea cameleonilor. Ei se mulează după culoarea aerealului. Încet-încet, dar sigur, mai târziu acţionează din umbră ca nişte şacali. Adevărul e că dulăii iubesc foarte mult caii troieni. Lipsa de vigilenţă a liderilor de grup este exploatată la maximum de aceşti dulăi, care au “ colaci în coadă “.
Să nu uităm de dulăii-profitori. Ăştia latră în stânga şi-n dreapta în plină zi. Astfel, ei dau impresia că sunt devotaţi “până la lacrimi” haitei în care s-au infiltrat, cu scopul clar de a obţine foloase materiale şi băneşti incredibile prin mijloace pline de păcăleli. Rânjetul lor defăimător se transformă-n surâs curtenitor, iar lătratul dezlănţuit în glas mieros. De multe ori, din cauza dulăilor-profitori, cad câinii-lup, chiar cu grad de general, care au încercat din răsputeri să le ia de pe creştet blăniţa de mieluşel în vederea demascării lor.
Mai sunt şi dulăii arţăgoşi, hrăpăreţi, care latră la marile personalităţi puternice, aflate-n lupta necesară pentru armonizarea vieţii sociale, prin intermediul mijloacelor de comunicare moderne. Pentru că ei fac mare-mare tămbălău mediatic, uneori reuşesc să influenţeze deciziile supuşilor din haita cea mare. Aceşti dulăi sunt bine hrăniţi, se bucură de protecţie şi nu pot fi corupţi. Ei pot fi contracaraţi şi eliminaţi prin intermediul unor strategii bine puse la punct de minţile inteligente, care nu doresc altceva decât implementarea valorilor menite să ducă la prosperitate şi echitate în interiorul tuturor haitelor de dulăi.
Ce putem să spunem de dulăii-lingăi şi trădători?! Aceştia apucă ciolanul cu repeziciune, primit de la stăpânul de drept, dar îl abandonează în momentul în care ei primesc un ciolan mai mare, care are pe el şi olecuţă de cărniţă bănoasă de culoare verde. Când ţi-e mai mare dragul, aceşti dulăi îşi iau “coada la spinare” şi se pierd prin hăţişurile pline de mirajele sclipitoare ale democraţiei sălbatice.
Deosebit de greu e să te lupţi cu dulăii, care au primit comanda să sfâşie potenţialii concurenţi… Aceştia nu au milă, sunt foarte abili şi bine pregătiţi pentru orice ripostă de talia artelor marţiale. Doar urşii cu gheare bine ascuţite pot avea” ac de cojocul lor”. Primăvara bate la uşă, iar oile aşteaptă cuminţi, fiecare la locurile lor din staule, ca să iasă la luptă cu dulăii urşii din bârlogul hibernării democratice.
Dumitru Ţimerman