Fălosul şi zdruncinătorul Punct 8



In 1365, pe 12 Martie, este întemeiată Universitatea din Viena. In aceeaşi zi, dar în 1961, echipa de handbal masculin a României devenea pentru prima oară Campioană Mondială, după 9-8 în finala cu Cehoslovacia, disputată în RFG. Umanitatea a avut parte de un act istoric fără precedent, tot în aceasta zi, în anul 2000, când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică de-a lungul existenţei sale milenare.

Cu exact 26 de ani în urmă, apărea la Timisoara un proiect, ce avea să fie înregistrat oficial ca “Proclamaţia de la Timişoara”. In tumultul vremii, era ceva inedit, constructiv şi profund. Ulterior, istoria a arătat că era şi naiv. Mult. Adică, era vorba despre ceva ce ar fi zdruncinat întregul sistem social, economic şi administrativ al ţării (!!). Poate cititorul nu îşi aduce aminte:

Proclamația de la Timișoara este un document programator adoptat la Timișoara, în data de 12 Martie 1990. A fost redactat în urma manifestației populare din Piața Victoriei (Operei) începută cu o zi înainte. Cea mai bine cunoscută cerere a documentului este punctul 8, care cerea ca niciun fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, cu accent, mai ales, pe funcția de președinte; această interdicție se numește lustrație.
“Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte.”

În perioada următoare, documentul a fost recunoscut și sprijinit de sute de asociații civice, iar aproape 4 milioane de cetățeni au semnat apeluri în favoarea introducerii punctului 8 în legea electorală. Aplicarea punctului 8 a devenit mai târziu și una dintre principalele cereri ale Golaniadelor…

Recunoaştere şi sprijin la nivel naţional, asociaţii civice, 4 milioane de semnatari pentru şi… absolut nimic !! Timişorenii au procedat realist şi cu mult pragmatism. Bănăţeanul e fălos dar nu egoist. Au iniţiat o manevră cu potenţiale repercusiuni ce ar fi trebuit să pună ţara şi, mai ales, societatea pe un făgaş bun. Toţi cei fruntaşi în vechea orânduire au simţit amarul unui viitor care era pe cale să se-ntâmple. Ca atare, n-au făcut decât să-şi folosească structurile – aşa-zis desfiinţate, şi cu prietenii securişti împreună au trecut la creşterea producţiei de ceară în urechi, ca să nu mai audă oamenii aşa de bine şi să nu fie intoxicaţi cu alde idei trăsnite şi menite a strica liniştea în care ei se propăşiseră şi obişnuiseră. Ca atare, în prezent, marea majoritate dintre milionarii ţării au ceva în comun cu…comunismul.

Chiar şi azi, mai e loc de punctul 8; poate puţin revizuit dar totuşi introdus.

Pe langa Proclamatie, au vazut lumina zilei tot azi şi următorii:
1876: Mustafa Kemal Atatürk, primul președinte al Republicii Turcia (d. 1938)
1824: Gustav Robert Kirchhoff, fizician german (d. 1887)
1946: Liza Minnelli, actriță și cântăreață americană
1957: Steve Harris, basistul și fondatorul trupei Iron Maiden
A fost şi un vizionar şi priceput om politic – regretat şi în prezent, sârbul Zoran Đinđić, fost prim-ministru al Serbiei, care a sfârşit mai rău decât Proclamaţia de la Timişoara: a fost asasinat în 2003, pe 12 Martie.





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts