Legenda mănăstirii şi a icoanei făcătoare de minuni



manastirea-bixad3

Mănăstirea din Bixad este asaltată de zeci de mii de credincioşi, care vin anual să se roage la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, în speranţa că necazurile lor vor fi ascultate şi îşi vor găsi o rezolvare. Mulţi povestesc că şi-au găsit liniştea după ce s-au rugat Maicii Domnului. Legendele spun că, în acea zonă, între Boineşti şi Călineşti-Oaş ar exista ruinele cetăţii Belovar, a dacilor liberi. Alţii susţin că mănăstirea ar fi fost construită pe locul unui altar închinat lui Zamolxis, zeul suprem al dacilor.

Icoană făcătoare de minuni
Dacă până în 1989 au fost înfăptuite minuni legate de icoana Maicii Domnului, acestea au fost omise din documente sau pur şi simplu au fost bine ascunse de ochii celor curioşi. Potrivit preoţilor, însă, în perioada de după Revoluţia din 1989 au fost consemnate două minuni.

În primul caz menţionat în documentele mănăstirii este vorba despre un credincios din Săbişa (judeţul Maramureş). Întâmplarea a avut loc în 1996. Bărbatul în cauză, invalid la pat de peste 7 ani, a fost dus la mănăstire în ajunul sărbătorii Sfintei Maria şi aşezat lângă icoana acesteia. După ce a înnoptat lângă icoană, a doua zi dimineaţa bărbatul s-a ridicat din pat şi a putut să umble.

A doua minune ce este atribuită icoanei de la Bixad a fost consemnată 9 ani mai târziu, în 21 septembrie 2005. În acest caz este vorba despre un bărbat din Bocicoiu Mare care a fost diagnosticat de medici cu cancer în fază terminală. Pacientul a fost externat însă soţia acestuia nu s-a resemnat ci s-a dus la Bixad pentru a se ruga la Icoana Făcătoare de Minuni. Oamenii spun că nu au trecut nici două săptămâni şi bărbatul s-a vindecat complet, uimindu-i şi pe medici.

manastirea-bixad2

Pe altarul închinat zeului Zamolxis
Legenda spune că între Boineşti şi Călineşti-Oaş ar fi ruinele cetăţii Belovar, atribuită de unii cercetători dacilor liberi. Mai mult de atât, se spune că Mănăstirea din Bixad situată la aproximativ 4 km de Boineşti ar fi fost construită chiar pe locul unui altar închinat lui Zamolxis (sau Zalmoxis, Salmoxis, Samolxis), zeul suprem al geto-dacilor.

Ca o altă curiozitate care ne poate duce cu gândul la importanţa dacilor liberi care au trăit în partea de nord-vest a României de azi (Maramureş, Satu Mare) trebuie spus că aceştia, spre deosebire de celelalte populaţii dace neocupate de romani mai purtau şi numele de „dacii mari”. De altfel, nu trebuie să uităm de cel mai mare centru de olărit din Europa atribuit dacilor care se găseşte la Şuculeu (Medieşu Aurit) şi nici de cetatea de la Malaia Kopania din Ucraina, situată la 20 de km de graniţa cu România. Întorcându-ne însă la zona Bixadului trebuie spus că trecutul acelor locuri este învăluit în mister.

O parte dintre cercetători consideră că documentele doveditoare în ceea ce priveşte zămislirea lăcaşului de cult au fost distruse sau ascunse prin Zacarpatia (Ucraina). Cel mai vechi document existent până în momentul de faţă în care se vorbeşte despre mănăstire provine din 1614, an în care domnul Moldovei, Ştefan Tomşa într-o scrisoare adresată căpitanului Cetăţii Sătmarului, Andrei Doczy, amintea de numele Schitului Bixad ca aparţinând Mănăstirii Vetiş.

Istoricul icoanei şi al mănăstirii
Donată de împăratul Manuel al II-lea Paleologul (născut pe 27 iunie 1350- mort în 1425) comitelui Balc al Maramureşului şi mutată ulterior, în 1853, la Mănăstirea din Bixad, de icoana Maicii Domnului se leagă o serie de poveşti, fiind considerată făcătoare de minuni. Despre această icoană se spune că iniţial ar fi fost adăpostită la Mănăstirea Peri, fondată de fraţii Balc şi Drag, şi care se afla pe teritoriul Ucrainei de azi. Apoi, icoana a fost mutată în satul Mănăstirea, comuna Giuleşti (judeţul Maramureş), iar la mijlocul veacului al XIX-lea a fost dusă la Mănăstirea din Bixad. Începuturile Mănăstirii din Bixad se pierd în negura vremurilor.

manastirea-bixad1

Mănăstirea Bixad este atestată documentar în anul 1689. Ea a fost populată de călugări ortodocşi, în frunte cu Isaia Grecul, venit în aceste părţi de la Muntele Athos. După semnarea actului condamnabil de trădare a Ortodoxiei şi dezbinare a românilor făcută de mitropolitul Atanasie Anghel al Ardealului în anul 1701, acest Isaia de la Bixad, după unii a fost cucerit şi el de promisiunile Romei şi a trecut la greco-catolicism, încercând să-i convertească şi pe oşeni. N-a reuşit, ba mai mult văzând reacţia maselor de credincioşi din Oaş, a fugit în Apus.

În anul 1948, Mănăstirea Bixad a fost închisă, iar aşezământul monahal a devenit orfelinat. Biserica mănăstirii a fost însă îngrijită de către preoţii din comuna Bixad care făceau anual de Sfântă Mărie Mare pelerinaje la vestita mănăstire la care participau mii de credincioşi din Oaş, Someş, Codru şi Sătmar îmbrăcaţi în frumoase straie populare. După reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului, s-a cerut oficial Sfântului Sinod să aprobe reînfiinţarea Mănăstirii de la Bixad ce funcţionează canonic începând cu data de 1 ianuarie 1991, cu statut de mănăstire de călugări.

manastirea-bixad4

Până în prezent, din punct de vedere gospodăresc, s-au refăcut zidurile ce împrejmuiesc incinta mănăstirii, s-a ridicat o stăreţie nouă şi s-a înălţat un frumos altar de vară, unde se săvârşesc slujbele din ziua hramului ( 29 iunie – Sf. Apostoli Petru şi Pavel) , la prăznuirea Adormirii Maicii Domnului, când oşenii se întorc acasă , şi la alte sărbători mari.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts