Mănăstirea Izbuc din judeţul Bihor este situată la poalele munţilor Codru Moma, la aproximativ 100 de kilometri de Oradea, pe Drumul Naţional 76, spre Deva, într-un cadru feeric, de munte, încărcat de pioşenie. Aici îşi duc viaţa 20 de călugări şi călugăriţe. Mănăstirea Izbuc, prima mănăstirea ortodoxă din Ardeal, este cunoscută, în primul rând, pentru izvorul unic în Europa. Se spune că apa, care ţâşneşte uneori dintre pietre, are puteri miraculoase.
Numele de Izbuc vine de la un izvor care se află lângă mănăstire şi care izbucneşte la anumite intervale – izbuc intermitent. Actuala mănăstire a fost construită între anii 1928-1930, si este o mănăstire de călugări.
Fenomenul carstic este considerat factor de minuni, pe seama lui punându-se vindecări miraculoase. Este cunosct în ţară şi peste hotare, fiind unic în Europa.
Izbucul de la Călugări avea în trecut faima de a prezenta un ritm dublu, o erupţie de 2 minute urmată de o pauză de 15 – 20 minute, o nouă erupţie de 2 minute urmată de o a doua pauză de astă dată de 2 ore, care s-a pierdut acum, prin deschiderea unei fisuri carstice care scurtcircuitează sifonul intermediar. Dar chiar şi aşa el constituie un interesant şi rar fenomen carstic, fapt pentru care a fost daclarat monument al naturii pus sub ocrotire.
“Veneau aici bolnavi din toate judeţele din jurul Bihorului, din Cluj, Satu-Mare, Arad, Hunedoara şi mulţi dintre ei s-au întors după aceea spunând că s-au facut bine şi s-au tămăduit. Am văzut oameni schilozi aduşi cu targa sau căruţa, copii purtaţi de părinţi în spate ori alţii abia umblând sprijiniţi în baston. Oamenii veneau 15 km pe jos, de la gara din Vaşcău. Doamne, multe minuni s-or făcut la acest izvor. Şi n-a secat decât o singură dată, atunci s-a oprit de tot. Era pe vremea ungurilor, cand eram sub ocupaţie austro-ungară. Atunci n-a mai curs şapte ani. S-au aciuat pe lângă el nişte călugări catolici şi-au pus taxa la intrare”, spune un localnic , din satul Călugări.
Legenda spune că un copil orb ce se afla într-o zi prin preajma izvorului a auzit susur de apă, iar după ce s-a spălat pe faţă a început să vadă. Datorită acestui izvor, călugării s-au strâns şi au vieţuit în acest loc. Documentele mărturisesc că încă din secolul 11-12 au existat călugări care au vieţuit în acest loc. Totodată, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, o copie a icoanei de la muntele Athos, atrage mii de pelerini. Icoana făcătoare şi-a găsit locul la Izbuc de când mănăstirea s-a reactivat în anul 1928.
Scurt istoric
Locul s-a numit aici din vechime „La Călugări”, aceasta fiind dovada existenței în trecutul îndepărtat a unui locaș monahal. Tradiția spune că aici au fost în vechime călugări care cu timpul au dispărut.După 1772 au venit 2 călugări de la Prislop, jud. Hunedoara, care au reînființat și vița monahală de la mănăstirea Crișan, dar după anul 1800 nu se mai știe nimic până în 1920, când a început din nou viața monahală susținută de călugări și neîntreruptă până astăzi în mănăstirea Izbuc (i s-a spus Izbuc de la izvorul aflat în incintă și care izbucnește din când în când).
Mănăstirea actuală există din anul 1930. În anul 1947 a fost atacată de bandiții care au omorât întreaga obște, A scăpat un singur călugăr care a reușit să fugă și să se ascundă în pădure. Viața monahală a fost întreținută până în 1954 de un singur călugăr. În acest an vine aici Ieromonahul Ioanichie Popescu și prin osârdia acestuia și purtarea de grijă a episcopului doctor Vasile Coman, mănăstirea s-a dezvoltat mult, ajungând să aibă trei locașuri de închinăciune și mai mult clădiri pentru celelalte folosințe,construite în 1985 și 1987. Prima biserică din zid a fost construită în 1930 cu ajutorul obștii mănăstirii, ctitorul eifiind Arhimandritul Atanasie Popescu.
Hramul Mănăstirii este Sfânta Marie Mare – în ziua de 15 august când atrage un mare număr de vizitatori atât localnici cât şi turişti. Încă din cele mai vechi timpuri, credincioşii de toate religiile fac pe 15 august pelerinaj la Mănăstirea Izbuc, atraşi de miracolul Izvorului Tămăduirii.
Nicolae Ghișan
