More


    Penina Cirt:”Știu mai bine Satu Mare, decât orașul în care m-am născut”

    - Advertisement -

    În Satu Mare am lucrat la Radio Unu, Informația Zilei, TV1 Satu Mare, și ulterior la Nord Vest Tv. Fiecare experiență a fost unică, dar de departe colectivul Nord Vest Tv mi-a plăcut cel mai mult.

    Penina, inceputurile tale in media, au fost in Satu Mare.Ce amintiri te leaga de orasul nostru, ce oameni au ramas in sufletul tau?
    Îți mulțumesc, Raluca pentru acest interviu. Mă încearcă multe amintiri frumoase. Au fost 7 ani minunați, primii ani de căsnicie, și primii ani când am început să profesez în presă, imediat după terminarea facultății de jurnalism. Ne mutasem în Satu Mare datorită job-ului soțului meu. Îmi aduc aminte că primle job-uri au fost în radio și presă scrisă. Ulterior am lucrat pentru Tv și de atunci asta fac și acum. În Satu Mare am lucrat la Radio Unu, Informația Zilei, TV1 Satu Mare, și ulterior la Nord Vest Tv. Fiecare experiență a fost unică, dar de departe colectivul Nord Vest tv mi-a plăcut cel mai mult.
    Am multe amintiri frumoase – închid ochii și văd Someșul (obișnuiam să trec podul după amiezele când veneam de la lucru) vizualizez cartierul în care am locuit, am în minte până și copacul din fața geamului….Cred că știu mai bine Satu Mare decât orașul în care m-am născut și asta pentru că mergeam pe teren pentru știri.

    Mi-au rămas în inimă mulți oameni – colegii de la muncă, cu care m-am înțeles foarte bine, dar și oameni cheie din diferite instituții. Am în minte și oamenii din biserica unde soțul meu activa ca pastor, pe vremea respectivă, cu unii dintre ei mai țin legătura. Am clădit împreună și am petrecut timp de calitate.

    Nu pot să uit conexiunea faină pe care am avut-o cu un grup de prieteni jurnaliști, care lucrau la instituții de presă diferite. O dată, sau de două ori pe lună ne întâlneam și mâncam în oraș: discutam despre experiențele noastre din timpul muncii, dar și despre pasiunile, hobby-urile noastre. Ne simțeam bine împreună și râdeam foarte mult cu ei. Ulterior nu am mai avut parte de o așa gașcă faină, asta și pentru că am devenit părinte și cea mai mare parte din timp îl dedic copiilor mei și implicit familiei.

    Multe amintiri, foarte multe amintiri mă leagă de acest oraș: nașterea primului nostru copil, David Lucas, care acum are 8 ani, plimbările pe dig cu el în cărucior, sau serile petrecute împreună cu soțul meu la o ieșire în oraș.

    Poate că cel mai mult m-a apropiat de acest oraș căldura oamenilor și bunul lor simț.

    Ce le povestesti cunoscutilor despre Satu Mare?
    Întotdeauna când vorbesc de Satu Mare mă întorc în timp cu mare plăcere. Chiar săptămânile trecute m-am trezit vorbind de Satu Mare într-una dintre emisiunile pe care le moderez în prezent la Speranța Tv. Aveam invitată o doamnă pilot comandant pe aeronave mari de pasageri și îmi povestea cât de minunat e să zbori cu un avion de acrobații. Am ridicat instinctual mâna ca la școală….și am spus ”Da, am bifat asta în viața mea, pe când lucram la Satu Mare pentru știri – am zburat cu George Rotaru, pe atunci Președintele Federației Aeronautice Române. Știu că nu l-am lăsat să facă prea multe manevre și acrobații, cât timp am stat în aviton, imi era foarte teamă.” Îți aduci aminte de această experiență, Ralu? Eram împreună cu tine pe teren atunci.

    Într-o altă emisiune am avut invitată o persoană cu dizabilități, în scaun rulant, care vorbea despre multele probleme pe care le întâmpină în România de la rampele care nu sunt practicabile în instituții, la gropile din asfalt s.a.m.d. Mi-am adus aminte cum am realizat un reportaj pentru știri pe această temă la Satu Mare.

    Deci dacă vorbesc până și în emisiunile pe care le moderez despre Satu Mare, îți poți închipui că îmi aduc aminte cu plăcere de acest oraș și de oamenii de aici.

    Le povestesc cunoscuților despre calmitatea ardelenilor, despre ospitalitatea și deschiderea lor. Le mai povestesc de colegii de etnie maghiară care mi-au făcut o impresie foarte bună și de la care am învățat că ”nu-i așa mare stres”.

    Și ”no„ le spun și peripețiile pe care le-am avut aici, minunate de altfel: ”Cum am mâncat pentru prima dată în viața mea supă de salată, sau pe cea de cireșe ( a fost inedită experiența). La înălțime rămân căpșunile cultivate in Halmeu. Chiar zilele astea am mâncat căpșuni și inevitabil compar căpșunile din Halmeu. Încă nu am găsit nimic care să egaleze gustul și calitatea.

    Îmi plăceau foarte mult târgurile organizate de Crăciun, simt mirosul și gustul Kurtos Kolacs- lor. Din fericire se prepară și în alte zone din țară.

    Ai lucrat mult timp la stiri? Ce ti-a placut, ce nu ti-a placut?
    Îmi plăceau momentele inedite pe care le trăiam de fiecare dată când mergeam pe teren. Când era sărbătoare la Huta Certeze, trăiam pe viu cultura românească și tradițiile pe care le vedeam încă ținându-se în acele zone. Îmi aduc aminte că am facut un reportaj despre cum se realizeză urda ….și acum simt mirosul proaspăt al laptelui cald. Femeia în vârstă fierbea la foc lapte…și ne explica procesul realizării urdei. În județul Satu Mare se ține încă la tradiții și ar fi bine să se păstreze cât mai mult timp și pe viitor.

    Le povestesc prietenilor de vestita comună Certeze și de casele lor ”mândre”.

    Pe știri era mult de muncă, dar îmi plăcea. Știi….atunci când faci ceva care îți place cu adevărat, nu mai simți că muncești. Îmi plăcea că sunt conectată cu tot ce se întâmpla în oraș și prin funcția mea de reporter și prezentator de știri mi-am făcut multe legături cu oameni din diferite instituții.

    Țin minte că l-am ajutat pe soțul meu să organizeze un marș antifumat la care au participat sute de elevi de la diferite instituții de învățământ din municipiu. Pentru un asemenea eveniment trebuiau angrenate multe instituții (Poliția, ISU, Jandarmeria, DSP, Inspectoratul Școlar, Consiliul Local, Consiliul Județean) – cum aveam legături peste tot, a fost mai ușor cu obținerea aprobărilor.

    La capitolul puncte minus …. nu îmi plăcea când trebuia să lucrez în weekend și mai ales când trebuia să merg pe teren la diferite accidente de circulație. Mi-au rămas în minte anumite cazuri pe care le voi purta cu mine toată viața.

    Știu că am lucrat pe știri chiar și când eram însărcinată cu David, până în luna a 7-a.

    Povesteste-ne ce faci acum?
    Am revenit de câteva luni în televiziune, după concediul de creștere copil. În urmă cu doi ani și câteva luni a venit pe lume Amalia-Sara, al doilea nostru copil.

    Sunt realizatorul emisiunii ”Oameni și povești” de la Speranța Tv. O emisiune în care surprind poveștile de viață ale invitaților mei. Este o emisiune de suflet: timp de 50 de minute telespectatorii descoperă povești de viață inedite. Obișnuiesc să spun că la ”Oameni și povești” telespectatorii ”citesc” o carte autobiografică despre viața invitaților în doar 50 de minute. Sunt povești de viață impresionante, care pe mine, în primul rând, mă ancorează în prezent și mă ajută să merg mai departe fără să mă lamentez. Mă ajută să apreciez lucrurile cu adevărat importante în viață, să mă bucur de ce mi-a dat Dumnezeu și să fiu recunoscătoare pentru sănătate și zilele bune din viața mea. Invitații sunt extraordinari, au niște povești de viață care te zdruncină din temelii, în dreptul cărora pot scrie ”Viața bate filmul”. Emisiunea poate fi urmărită în fiecare joi de la ora 19.00 pe Speranța Tv, YouTube sau Facebook.

    Totodată mai realizez o emisiune de artă ”Portative și portrete” – cu invitați talentați în domeniul muzical – unde interpretează live piese muzicale și totodată invitații vorbesc despre diferite experiențe din viața lor, emisiunea se difuzează sâmbătă seara de la ora 20.00 pe Speranța Tv, youtube și facebook.

    Încă mă pasionează și radio – unde fac corespondență pe știri o dată pe săptămână și realizez și o emisiune presărată cu multă muzică, rubrici și momente inedite – emisiunea se numește ”Speranță la ceas de seară” și poate fi ascultată pe Radio Vocea Speranței în fiecare vineri de la ora 18.00.

    Cum se desfasoara o zi din viata ta?
    Am posibilitatea de a lucra de acasă, în cea mai mare parte. Merg la Speranța Tv când înregistrez emisiunile Tv, sau pentru radio – în principiu o dată pe săptămână merg să înregistrez mai multe emisiuni. Din acest punct de vedere pot să spun că sunt o norocoasă, pentru că mă pot ocupa și de copii și îi pot monitoriza acasă.

    Programul mi-l pot face cum doresc și nu depind de o prezență zilnică la lucru. Ador asta la postul Tv unde activez acum.

    Prin urmare mă trezesc dimineața în jur de 7. Cât timp Amalia, fetița mea, încă mai doarme, mă ocup de David Lucas – îi fac micul dejun, pachetul pentru școală și îl ajut să se pregătească pentru școală împreună cu soțul meu. David este în clasa 0 și neașteptat, chiar îi place la școală – sperăm să rămână așa și pe viitor.

    Apoi mă ocup de Amalia, după ce se trezește îi dau și ei să mânânce – moment în care îmi iau și eu micul dejun împreună cu soțul meu. Apoi mă apuc de lucru – în funcție de emisiunile pe care le am de realizat – documentare, dat telefoane etc.

    În tot acest timp de Amalia se ocupă mama mea, căreia îi sunt recunoscătoare de la cer până la pământ. După ce David vine de la școală – luăm prânzul împreună cu toată familia ….apoi o pregătesc pe Amalia pentru somnul de prânz. În timp ce David își face responsabilitățile lui, eu mai lucrez câteva ore. După ce se trezește Amalia – obișnuim să ieșim în parc. E o rutină ….pe care o am, asta și pentru că depind mult de programul copiilor mei. În weekend lucrurile se schimbă – obișnuim să ieșim împreună și să ne distrăm.

    In Satu Mare ai adus pe lume un baietel minunat, iar dupa ce ai plecat a venit pe lume si o fetita adorabila. Cum este Penina ca mama?
    Uau, este cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla nouă muritorilor. Aducerea pe lume a unui copil ( doi în cazul meu) este cea mai frumoasă misiune pe care o poți avea în calitate de părinte, o misiune provocatoare, care te responsabilizează în creșterea și formarea pentru viață a unor caractere, a unor oameni. Sunt momente când greșesc față de copiii mei, îmi cer iertare și o iau de la capăt, dar atâta timp cât le arăți iubirea necondiționată aceste minuni te surprind în cele mai mici detalii.

    David Lucas are certificat de naștere în Satu Mare și așa va rămâne pentru toată viața. El are 8 ani și este în clasa 0, l-am dat mai târziu cu un an la școală pentru că am dorit să mai copilărească și cred că am făcut o alegere foarte bună. David asimilează mult mai ușor ce i se dă la școală și are rezultate foarte frumoase. E pasionat de citit ( citește încă de la grădiniță) și are performanțe frumoase și la pian, pe care il studiază în particular de aproximativ un an.

    Amalia Sara e o mogâldeață care ne manipulează pe toți. E ca un burete, absoarbe tot, imită tot, e foarte activă, energică, dar în același timp și foarte atentă, prezentă la tot ce i se întâmplă în jur. Când ajungi să o cunoști pe Amalia trebuie să te pregătești la o scanare din cap până în picioare și o privire pătrunzătoare în ochi.

    Se iubesc mult cei doi prichindei ai mei, chiar se joacă împreună, asta și datorită lui David care reușește să se coboare la mintea Amaliei.

    Mă simt binecuvântată cu copiii mei, dar și foarte responsabilă pentru educația lor. Uneori mă simt obosită și mi-aș dori să petrec mai mult timp cu ei.

    Când greșesc îmi cer iertare și cu lacrimi în ochi văd cum un copil poate ierta….atât de ușor. E minunat să poți să trăiești alături de copilul tău – ai posibilitatea să retrăiești copilăria ta.

    Cat timp din zi, iti petreci alaturi de copii, de familie?
    Cea mai mare parte din zi o petrec alături de copii, familie, asta și pentru că lucrez de acasă. Totuși consider că nu e suficient. De multe ori mă găsesc absorbită de emisiunile pe care le realizez, de muncă și uneori mă trezește David cu întrebarea lui ”Cât mai lucrezi, mami? Când o să te joci cu noi?” Pe viitor încerc să îmi realizez sarcinile pentru lucru la ore cât mai matinale, sau poate mai târzii în noapte pentru a petrece cât mai mult timp cu copiii mei. Nu doresc să am regretul că nu m-am implicat suficient, sau că nu m-am jucat cu ei pe cât și-ar fi dorit.

    Cum a fost perioada pandemiei pentru tine?
    A fost o perioadă grea….ne-a prins în Târgoviște, unde am locuit timp de 5 ani. Amalia era micuță, avea până într-un an și îmi aduc aminte că nu puteam ieși în lunile de izolare totală. David, obișnuit să meargă la diferite sporturi ( karate, înot, gimnastică) se simțea de multe ori ”captiv” într-un apartament cu 4 camere. A fost dificil…..M-am bucurat că în perioada respectivă soțul meu ( care între timp și-a schimbat meseria) nu a mai plecat în delegații….și cumva am încercat să privim partea plină a paharului.

    Perioada de izolare ne-a conștientizat și de schimbările pe care urma să le facem în viața noastră. Ne-am mutat în orașul meu natal Giurgiu, unde avem casă și unde David să se poată juca în voie. Avem o grădină la 8 km distanță de oraș și acolo are animăluțe ( căței, pisici) păsări și își poate realiza în voie toate invențiile, toate construcțiile și poate sări cât dorește în noroi și praf.

    În perioada pandemiei am învățat să prețuiesc și mai mult familia, să comunic mai mult cu soțul meu și să inventez tot felul de jocuri cu micuții mei.

    Crezi ca vom invata ceva din toata aceasta nebunie?
    Da, să fim mai responsabili față de cei din jur, dar și față de noi înșine d.p.d.v al igienei. Din păcate mă sperie distanțarea socială între copii – micuții au nevoie de conectare unii cu alții – la școală s-au schimbat multe …în rău, sperăm să vină zile mai bune.

    Învățăm să prețuim mai mult familia și oamenii care contează cel mai mult în viața noastră.

    Învățăm să ne adaptăm. Îți dau un exemplu: David are un prieten la Târgoviște de când era în grădiniță. Îl cheamă Andrei și în perioada pandemiei ei au păstrat legătura chiar dacă nu se puteau vedea fizic. Se sunau pe watsup, își porneau camerele și începeau jocul fiecare în camera lui – de pildă construiau lego – fiecare cu construcția lui, se jucau de-a împușcatul, își făceau măști de monștii și apoi și le arătau, toate printr-un ecran de telefon. Cea mai tare chestie a fost când s-au jucat de-a v-aţi ascunselea. Unul dintre ei număra fără să se uite în ecran, timp în care celălalt se ascundea. După ce termina de numărat, cel în cauză trebuia să ghicească unde se află celălalt și începea ”Ești sub masă”, se auzea un răspuns ”Nu” – ”Ești sub pat” – ”NU” și tot așa până când ghicea unde se află ascuns.

    Îți vine sau nu să crezi, David încă se mai joacă așa cu Andrei pentru că acum nu îi desparte pandemia, ci câteva sute de km.

    Din pandemie invățăm să ne adaptăm și să găsim soluții de a merge mai departe.

    Ce te supara la oameni?
    Mă supără fățărnicia și minciuna. Sunt o persoană care iartă ușor, dar o dată ce simt că oamenii mă mint, inevitabil îmi pierd încrederea și cred că este bine și important să ne înconjurăm de oameni care cu adevărat contează pentru noi.

    Mă mai deranjează snobismul și parvenirea unora care doresc să pară ceea ce nu sunt de fapt. În rest să fie pace pe pământ !

    Care este cea mai mare dorinta a ta?
    Îmi doresc să mă văd peste ani alături de copiii mei împliniți și să fiu liniștită că am făcut tot ce am putut mai bine pentru dezvoltarea lor psihică și fizică. Să nu am regrete că aș fi putut face unele lucruri și nu le-am făcut. De aceea încerc pe cât posibil să mă ancorez în prezent și să trăiesc clipa alături de familia mea.

    Un gand pentru satmareni.
    Sunteți niște oameni minunați și vă port în inimă toată viața mea. Rămâneți la fel de ospitalieri și cu bun simț, așa cum v-am cunoscut. Voi reveni în Satu Mare cu mare plăcere, de fiecare dată. Vă prețuiesc!

    Raluca Jofi



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img