More

    MUZICĂ. Folclorul este ADN-ul neamului

    Cristian Totpati, prea bine cunoscutul taragătist sătmărean, tocmai s-a întors de la Conferința Taragotiștilor din lume, unde a reprezentat România într-un turneu de mai de bine de o săptămână împreună cu alți taragotiști din întreaga lume.

    Cum a început pasiunea ta pentru muzică?
    Părinții mei ne-au înscris la școala de muzică încă din clasa I pe sora mea și pe mine, să studiem vioara, dar au simțit că nu e pentru mine deoarece invocam motive când trebuia să merg la ore de vioară și m-au mutat la altă școală din clasa a-II-a ca să fac “carte”. Abia prin clasa a-VI-a am ajuns la Clubul Elevilor pe vremea aceea, unde am început cântul vocal. Studiul instrumentului l-am început în liceu, iar din clasa a-X-a am urmat cursurile Școlii de Arte la secția taragot.

    Ce te-a determinat să alegi taragotul ?
    În prag de maturizare a vocii am avut o perioadă în care nu puteam cânta, este frecvent întâlnită la baieti, iar din dragostea pentru muzică am hotărât să încep un instrument. Taragotul a fost cel care odată ce l-am auzit, m-a fermecat pentru totdeauna. Nu prea poți să explici în cuvinte un asemenea sentiment.

    Poți să ne povestești începutul carierei tale?
    Pentru mine cântul nu a fost proiectat ca urmând sa fie o cariera. Am terminat un liceu cu profil de filologie bilingv și pe urmă am terminat o facultate de economie. În paralel activam în Ansambluri precum Cununița din Satu Mare, Ansamblul studențesc Mărțișorul din Cluj Napoca și Ansamblul Transilvania din Baia Mare. Împreună cu acestea am avut șansa să cânt pe mari scene ale țarii și ale lumii alături de mulți artiști consacrați.
    La finalizarea studiilor am lucrat în departamentul de contabilitate al unei multinaționale din Satu Mare. Dupa doi ani am început un proiect muzical împreuna cu frumoasa mea prietenă Romina Sîrbe.

    Ce reprezinta pentru tine muzica populară și cum vezi tu satul contemporan?
    Folclorul din punctul meu de vedere este identiatea unui neam. El transmite din generație în generație, cântul, graiul, portul, obiceiurile, credințele, practit tot. Este ADN-ul neamului. Satul contemporan consider că este vatra care mai ține încă vie flacăra neamului nostru. De aceea ar trebui să îi acordăm multă atenție în prezent și în viitor. Oamenii cei mai frumoși i-am intâlnit la sat, simpli, buni și cu credință în Dumnezeu.

    Care sunt proiectele tale actuale și de viitor?
    Am început de cațiva ani să predau la Școala de Arte din Satu Mare la catedra de instrumente de suflat, unde lucrez cu mulți copii dornici să-și însușească arta cântului instrumental. Este unul din proiectele mele de suflet, să reușesc să le însuflu dragostea pentru cântec. Copiii sunt formidabili și mă încarcă cu energie de fiecare dată. Alt proiect la care lucrez este proiectul muzical cu Romina cu care interpretăm repertoriu de folclor și muzică populară, iar în ultimii ani, alături de niște oameni geniali, am pus bazele unei trupe de muzică usoara, se numeste Trupa de azi. Proiectul meu sufet este conturat in jurul taragotului, este schițat și capătă viață pe zi ce trece, dar nu vreau să vă dau mai multe detalii decât la momentul potrivit.

    Știm că weekendul acesta ai fost plecat la o conferință internațională de taragotiști. Povesteste-ne experiența
    Începând cu anul 2005 am participat la Întalnirile taragotistilor din lume, împreună cu regretatul Dumitru Fărcaș. Evenimentul se ține odată la cinci ani, ediția de anul trecut fiind amânată din cauza pandemiei.

    Anul acesta cu multă implicare s-a reușit organizarea congresului. Din data de 7 iulie, la Vaja în Ungaria, a avut loc conferința internațională a taragoștilor. Împreună cu alți taragotiști romani am reușit să îi bucurăm pe toți cei prezenți, mari iubitori de muzică românească interpretată la taragot. Din data de 11 iulie, împreună cu taragotiști veniți din întreaga lume am început un turneu de concerte în toată Ungaria, ajungând până la Budapesta în ultimele zile. A fost o exepriență de neuitat, alături de muzicieni și instrumentiști excepționali precum: Georg Reiss -Norvegia, Samuel Freiburghaus – Elveția, Erdo Zoltan- Ungaria, Phillippe Becherand și Philippe Dourneau – Franța și alții.

     

    Unele din momentele deosebite au fost workshopurile cu acești artiști desăvârșiți. Am fost profund impresionat de interesul pe care îl aveau față de muzica populară românească, față de stilul interpretativ și ornamentațiile gasite în folclorul nostru, dar mai cu seamă în repertoriul Maestrului DF; repertoriu care spre surprinderea mea i-a marcat atât de mult încât și-au dorit să studieze taragotul. Toate aceste lucruri m-au făcut să-mi dau seama că există un mare interes în astfel de workshopuri și sper să găsim o modalitate în a le organiza și la noi în țară. Prin acest mod am putea realiza două lucruri esențiale: atât promovarea acestui instrument fascinant cât și promovarea folclorul autentic românesc dincolo de hotarele țării. Să nu uităm că, cu toate că taragotul e un instrument de origine maghiară, un român e cel care i-a dus faima peste tot în lume.

    Karina Brodi

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE