More


    VERTICALI CU RUCSACUL ÎN SPATE … PENTRU ROMÂNIA! Nu subestima niciodată prostia omenească

    - Advertisement -

    Nu. Nu e titlul meu. Este titlul sub care Yuval Noah Harari, își așează analiza asupra Războiului din cartea sa ”21 de lecții pentru secolul XXI” (Polirom, 2018, pp. 174-183), lucrare urmată în analiza sa etică de alte două lecții, ” Smerenia – Nu ești buricul pământului” (pp. 184-199) și ”Dumnezeu – nu lua numele Domnului în deșert” (pp. 199-204), care par să cuprindă adevăratele irizări ale rădăcinii războiului ca formă a prostiei imperturbabile la Bine.

    Am gândit mult recitind scrierea lui Harari, dacă nu ar trebui ca lucrarea lui să fie pe masa de lucru și lectură a oricărui om, care își asumă responsabilități dinaintea lui Dumnezeu pentru poporul său, ca să nu uite că are un suflet și că acesta este nemuritor dar și supus Judecății, că are un suflet unic … dar unici sunt și ceilalți, profilurile celorlalți nefiind nici unul de pierdut pentru Hristos, Dumnezeul nostru trecut prin umanitate și moarte ca să ne redea omenia.

    E clipa zorilor Învierii, iar orice dezastru care ne afectează logica liniștii în care trăim ține de reconstrucția noastră permanentă, de forța prin care Acesta se restaurează în inimile noastre

    A nu subestima prostia omenească, în contextul derulat sub ochii noștri ca oameni și societate, înseamnă printre altele, a nu oferi prostia ucigașului drept inteligență, a nu-i scuza excesele și a nu accepta mișelia lui drept mod de soluționare a conflictelor.

    Moartea nu trebuie să fie aproape de noi ca să-i înțelegem falsa putere.

    ”Ea”, are curaj numai cu sufletele moarte, cu oamenii care mor încă din timpul viețuirii lor incompatibile cu Învierea. Are curaj numai cu aceia care rânjesc a siguranță, ”siguranță” care amintește de orgoliile paznicilor Mormântului, care-și deschid ochii doar în zori, sub ochii femeilor fragile și sub glasul străveziu de Lumină a Îngerului, pentru ca mai apoi să-i închidă în fața minusculelor promisiuni și avantaje. Dar așa va fi mereu.

    Cu toate acestea, Lumina e mai puternică decât zorile, așa cum iubirea aprinde nădejdea, încununând credința. Ceea ce se petrece sub ochii noștri este fundamental înțelegerii Învierii.

    Ucigașii de Hristos – deci și de umanitate – nu pot vedea pe Domnul Cel Înviat

    Dacă ar exista un examen anatomo – patologic la retina celui ce poartă război împotriva Luminii, ne-am mira câtă orbire la frumusețea lumii exista cu mult înainte ca noi să înțelegem orbirea. Se vădește acum toată falsa strălucire a diplomației și forței militare. Dar Moartea nu poate fi biruită decât de jertfă. Și asta vedem sub ochii noștri.

    A nu subestima prostia … înseamnă a nu ne supraestima înțelegerea anormalului drept normal, a nu îngădui răului să fie acceptat de bun, de acceptabil – în condițiile în care am început să negociem cam toate valorile și să le dezbrăcăm de lumina Învierii, iar teama de realitatea goliciunii noastre morale nu ar trebui să ne îndemne să aplaudăm crima ori să-i acordăm încrederea unui complot universal, ascunzând-o în ruinele unei lumi în descompunere.

    Oricât de licit ar părea, omorul prin agresarea unui semen, a unei națiuni și a lumii întregi, el nu poate fi valoarea în care să ne rânduim viitorul

    O scriu sătul de creștinismul laș al unor semeni, care nu asumă din drama din vecini decât segmentele care le convin, care vând adevărul lor ca adrenalină în venele tumefiate deja de ură și mediocritate a unei tinerimi, care – vedem cu ochii noștri – refuză lupta prin argumentări smintitoare bunului simț.

    Nu ești creștin aplaudând ucigașii. Nu! Nu ești creștin căutând scuze arderilor de orașe ori sate, trimiterii la moarte a unor copii în uniforme împotriva unor copii în uniforme de îngeri. Oamenii când sunt crescuți în trădări nu se mai văd între ei, refuză să se vadă între ei.

    E momentul, o dată în plus, să ne reafirmăm identitatea creștină, de oameni ai Învierii.

    Pe rucsacul de luptă al unui soldat ucrainian stă scris

    „Doamne, dacă mor tânăr, fă să ajung în Rai. Am fost deja în Iad”.
    Când Iadul e acreditat drept normalitate, Raiul se ia prin Înviere!

    Părintele Constantin NECULA



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img