More


    VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: Modele de viață și de spiritualitate

    - Advertisement -

            Din cele mai vechi vremuri, istoria, prin timpul vremelnic al vieții cotidiene, a fost martoră diferitelor influențe prin care omul, a luptat de-a lungul existenței pământești, în a-și  supune semenii, fiind supus în schimb, spre propria-i durere, de barbarismul propriilor porniri autarhice care s-au întors împotriva propriei sale firi.

           Pe de altă parte, filosoful grec Aristotel, lega existența omului de stat afirmând că:

     ”… statul este din natură anterior individului, căci întrucât individul nu-şi este suficient, el este faţă de stat ca mădularele unui corp faţă de acesta, iar pe de altă parte dacă nu poate ori nu are trebuinţă să se întovărăşească în societate din cauza suficienţei sale, atunci nu este membru al statului, ci ori fiară, ori un zeu” (fragment din “Politica”).

             Nicio variantă din cele două prezentate nu pot creiona statului ontologic și moral al omului, creația supremă a lui Dumnezeu: prima variantă prezintă un ”Homo Autocratos”, care-și scapă identitatea umană din frâiele adevăratei DEMOCRAȚII, creând societatea totalitară, bazată pe fragilul ”Om”; în timp ce a doua idee ni-l prezintă pe ”Homo animalus”, care nu este util societății, decât în măsura de/servirii acesteia din urmă, ideologie pe care s-a construit societatea comunistă de la început de secol al XX-lea.

            Cu toate acestea, au existat de-a lungul timpurilor, oameni care printr-o viață sfântă, au arătat încă de pe pământ Perfecțiunea și  Bunătatea lui Dumnezeu.

                      Un astfel de model este și Sfântul Anton de Padova

                     ”Sfântul Anton de Padova, care a primit la botez numele de Ferdinand; s-a născut la Lisabona – Portugalia, probabil în ziua de 15 august a anului 1195. În tinereţe, Anton dorise un alt fel de viaţă. Pe când era încă la Coimbra, au fost aduse din Maroc trupurile celor dintâi misionari franciscani martirizaţi. Când procesiunea solemnă a trecut prin faţa colegiului, tânărul Anton simte o dorinţă imensă de a deveni şi el martir. Pentru atingerea acestui scop se gândeşte că cea mai scurtă cale ar fi să devină şi el franciscan şi să fie trimis în ţările necreştine.

            Cu toată împotrivirea profesorilor şi a familiei, Ferdinand cere şi primeşte haina franciscană, schimbându-şi cu această ocazie numele în Anton. Se alătură primului grup de misionari care se îndreptau spre Maroc şi, fericit, pune piciorul pe pământul Africii. Aici însă, urmările bolii de care suferea, hidropizia, devin foarte supărătoare, şi conducătorul grupului de misionari îi porunceşte să se reîntoarcă în Portugalia. O furtună violentă îndreaptă corabia spre Sicilia şi fratele Anton este primit în mănăstirea franciscană din Messina. Când, pentru sărbătoarea Rusaliilor a anului 1221, toţi fraţii sunt chemaţi la adunarea generală de pe câmpia de la marginea oraşului Assisi, între cei peste 5.000 de participanţi se află şi Anton. Deşi cu totul necunoscut, Sfântul Francisc află despre pregătirea lui, îl cheamă, stă de vorbă cu el, şi confidenţial îi spune: «episcopul meu» şi-l roagă să îndrumeze pe fraţi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi.

            Este repartizat la o mănăstire din provincia Romagna, unde i se încredinţează diferite munci gospodăreşti, iar timpul liber şi-l petrece în reculegere şi rugăciune. Cu prilejul unei ceremonii la care nu s-a prezentat preotul desemnat să ţină predica, Anton este rugat să încerce a face el ceva: superiorul se gândea că în caz de nereuşită nimeni nu va fi surprins.

            Anton se reculege, face o mică rugăciune şi începe. Numai după cîteva minute şi-au dat seama că în mijlocul lor aveau un tezaur de ştiinţă, talent, credinţă şi zel. Din acest moment, timp de nouă ani Anton va fi trâmbiţa care va ridica în picioare mase imense de creştini adormiţi în indiferenţă sufletească şi îndârjiţi în lupte fratricide.

           La cuvîntul lui Anton se risipeşte rătăcirea din minţi şi ura din inimi. Locul de plecare al expediţiilor sale este oraşul Padova, lângă care un prieten bun i-a pregătit o locuinţă răcoroasă între ramurile mari ale unui nuc bătrîn. De aici coboară şi în anul 1231. Locuitorii din Padova urmăresc cel din urmă curs de predici, în Postul Mare, pe care Anton l-a ţinut. Din toate părţile veneau ştiri despre fapte minunate petrecute la invocarea în gând a Sfântului Anton. Paduanii erau convinşi că în mijlocul lor se afla un mare sfânt.

           În ziua de 13 iunie, Anton se afla la mănăstirea Camposanpietro, din afara oraşului; simţindu-se foarte rău, a cerut să fie adus în Padova. Aşezat pe un car cu fân este transportat cu deosebită atenţie, dar, ajunşi la Arcela, o altă mănăstire, la un kilometru de oraş, Anton îi roagă să oprească, mai priveşte o dată oraşul, îl binecuvântează iar, şi închide ochii. Peste cîteva momente, cete de copii alergau pe străzile oraşului vestind cu bucuria nevinovată a copilăriei: «A murit Sfîntul! A murit Sfîntul!». Clopotele tuturor bisericilor din oraş s-au întîlnit într-o solemnă cântare de triumf, de recunoştinţă, de nemărginită durere. O tradiţie spune că, în aceleaşi momente, şi clopotele din Lisabona, fără a fi trase de cineva, au început să sune, cutremurînd inimile, care au simţit că Ferdinand al lor a ajuns pe culmea de la hotarul dintre pămînt şi cer.

           Deşi nu au rămas de la el decât câteva cicluri de predici, au fost suficiente pentru a dovedi că autorul lor este o lumină puternică dăruită Bisericii şi, pentru aceasta, în 1946 Papa Pius al XII-lea l-a declarat pe Sfântul Anton de Padova Învăţător al Bisericii, cu titlul de «Doctor Evangelicus». Se aminteşte astfel că izvorul din care Anton a sorbit înţelepciune şi har este Sfînta Evanghelie: el ne invită pe toţi la acest izvor”. (Sursa: “Vieţile sfinţilor”, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti)

          Cu mărturii din trecut … privind spre viitor, sub ocrotirea Sfântului Anton

             Comunitatea parohială a Bisericii Greco-Catolice Sf. Anton din Satu Mare, a fost înfiinţată în urmă cu aproximativ 15 ani, Prima Sfântă Liturghie fiind celebrată în data de 14 octombrie 2007, de părintele Daniel Bonea, actualul paroh al comunității.

             Situată pe strada Făgărasului, la numărul 21 A, Biserica Greco-Catolică ”Sfântul Anton de Padova” din Satu Mare, a luat fiinţă prin transformarea unei centrale termice (C.T.4) din cartierul Micro 16, fapt care a schimbat enorm aspectul zonei respective, parohia cuprinzând la ora actuală două cartiere (Micro 15 şi 16 ), care marginesc drumul de ieşire din oraş spre Carei … şi are în componență un număr de 420 familii de credincioşi.”

           ”Am inceput reabilitarea centralei termice cu fonduri proprii şi un ajutor din partea Secretariatului de Stat  pentru Culte, concomitent oficiind zilnic sfânta liturghie, asigurând astfel nevoile spirituale ale credincioşilor.”( Pr.  Daniel Bonea – Parohul Bisericii Greco – Catolice ”Sfântul Anton” – Satu Mare)

            În anul 2008 au fost demarate lucrările la finisajele interioare şi exterioare ale bisericii şi împrejmuirea spaţiului aferent, pentru a da un aspect plăcut lăcaşului de cult şi o imagine mai bună a gradului de civilizaţie, fapt care a sporit şi aspectul arhitectural din zona cartierului Micro16. Tot în anul 2008, în luna martie s-a sfințit grota și statuia Fecioarei Maria de la Lourdes.

            În data de 13 iunie 2010,  în Sărbătoarea Sfântului Anton de Padova, P.S.S. Ioan Șișeștean, Episcopul Greco – Catolic de Maramureș de atunci, a fost prezent la Satu Mare, pentru a oficia slujba de sfințire si consacrare a Bisericii,

        în anul 2012, fiind finalizate lucrările la iconostas

              Clopotul şi policandrul au fost realizate prin sprijinul şi jertfa credincioşilor parohiei şi a celor care frecventează biserica, care îl are ca ocrotitor pe Sf. Anton de Padova,  „Sfântul Minunilor”.

    Plecăm din frumosul Sătmar, avându-l în suflet pe Sfântul Minunilor Anton și pe frumoșii credincioși închinători din Satu Mare … și de pretutindeni, cu rucsacul merindelor spirituale în spate și sprijiniți de rugăciunile și faptele de iubire ale Sfinților din Cer și de pe pământ.

              Verticali, urmându-L pe Cristos – Pelerinul inimilor celor care vor să-L iubească necondiționat pe Dumnezeu … și pe semeni să-i îmbrățișeze în iertare și iubire – să intrăm împreună prin poarta strâmtă a sfinților spre Împărăția lui Dumnezeu.

              Cât mai avem timp și zile … să facem binele!

    Valeriu  IOAN



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img