More


    VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: Singur, între puțini…

    - Advertisement -

    Încercând să descrie Libertatea prin germenii ei umani, Max Picard scrie atât de provocator de nesomn: „Libertatea e lumina din acțiunea omului, așa cum cuvântul e lumină în sunet și cum lumina e strălucirea spațiului, ochiul spațiului. În această comuniune a luminii trăiește libertatea. Așadar, săvârșind actul libertății, așa stă omul în fața alcătuirii vălmășagului: singur, între puțini. Atât de puțini sunt acești inși, încât ei acționează nu doar prin actul în sine ci și prin raritatea actului. Fiindcă ceea ce e rar, neașteptat acționează magic. E asemenea a ceea ce tocmai a fost creat, a ceea ce începe și are vraja a ceea ce începe” (Mai e cu putință libertatea azi și alte eseuri, Ed. Limes, 2022, p.28). Ceea ce rețin, evitând cuvintele magie și vrajă la care nu am înțelegere, e singurătatea omului care luptă pentru Libertate. Probabil că știind Drama Golgotei, Domnul Hristos ne lasă Biserica. Să nu trecem singuri prin luptele noastre, prin trăirile noastre … El, Cel Singur întru Pătimire și moarte, vindecă singurătățile noastre și ne redă nouă acțiunea, împreună-trăirea cu El a Libertății. De aici greutatea celor care, rupți de Hristos, caută totuși să ne dumirească asupra Libertății. Magie, vrajă…Cred personal că lumea s-a îmbolnăvit de un sincretism cinic, un soi de sudură continuă a terminologiei cunoașterii lui Dumnezeu la caruselul de terminologii care definesc fără să definească și cultivă o cultură a inculturii cu ifose de liberalism.

    La polul opus, singurătatea. Starea de grație a maratonistului, a alergătorului de cursă lungă. Aducându-mi aminte de o spusă din timp a lui Dan Ciachir cum că omul de cultură nu poate fi decât haiduc ori isihast. Pentru a trăi libertatea creației, de exemplu, ieși din lume asemeni unui monah prin peșteri de luciditate, trăgând la metanierul rugăciunii și lăsându-te îmbibat de Duh. Când nu e așa, nimic nu schimbă din cuvintele tale, nimic nu ajută oamenilor pentru a înțelege gingășia de preș a Libertății.

    Scriu rândurile acestea, după ce înotătorul român David Popovici ne-a spus că străbătând ultimii metri din bazinul de la proba de 100 își vorbea, își rostea cuvinte. Singuratic, copilul acesta ne-a dovedit că libertatea se frământă în timp, cu nesomn și asceză, cu retragere din locurile ce ți-ar fi făcut plăcere să le străbați pentru a străbate locul din inima ta. Așa ne mărturisesc scriitorii, poeții, chirurgii și profeții cu adevărat valoroși. E nevoie de o stare de moarte pentru a gusta Învierea. Așa cum Învierea deschide ochi noi pe stinghia de lumină a morții. Nu există soluții de pripas atunci când vieții tale îi înșirui cale nouă. Depui zgura arderilor de până la momentul re-începerii. Căci omul liber și omul libertății – a nu se confunda – sunt mereu în poziția atletului ce-și fixează tălpile în Block-start. Așteaptă semnalul, aleargă respectând regula de fugă. Căci nu câștigă cine ajunge primul ci acela care ajunge primul respectând toate regulile jocului. Inclusiv cele nescrise. Sau, dacă vreți, scrise numai pe inimă, pe adâncul de inimă ce ține omul vibrând la dorința de a învinge.

    României de astăzi îi dă ritm lupta singuraticilor. Uitați-vă în jur. Un om care nu se lasă furat. Un altul care-și ridică afacerea cu greutate dar senin. Un profesor care nu minte părinții asupra calității copiilor, o alta care se zbate să rămână clasică în conținuturi și modernă în exprimarea metodică. Un ctitor tăcut de cer ori o tăcută femeie ce dăruiește brazdei sudoarea muncii adevărate. Singuri. Însingurați și arătați cu degetul de nătângii cu aere de oameni de știință. Când ridică chipul din efortul muncii, se uită ochi în ochi cu Dumnezeu … și nu, nu se rușinează!

    Părintele Constantin NECULA



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img