Aș fi vrut să am inspirația de a spune aceste cuvinte: creștini fiind avem două lucruri de apărat: Libertatea și sărăcia Bisericii … dar a făcut-o cu mult înaintea meu sfântul catolic Francisc de Paola (1416-1507) (cf. Mario Scudo, Dumnezeu și campionii Săi. 120 de portrete de sfinți și martiri, I, Ed. Galaxia Gutenberg, 2022, pp. 263- 264).

Faima lui de pustnic ancorat în realitate, are în ea forța Sfântului Vasile cel Mare ori, mai aproape de noi, a Sfântului Nectarie de Eghina. Ce spune el ține de un adevăr inalienabil.

 

Bogăția Bisericii este sărăcia ei iar libertatea sa e vădită de multele încercări de a o reduce la o simplă construcție instituțională …

de unde și prigonirile ei, multe vădit inutile. Poate că dacă am fi mai atenți la modul Părinților Bisericii de a ne construi Libertatea pe fundamentele sărăcirii de bunăvoie ne-am dezvolta simțul măsurii suferinței noastre cu mai mare atenție.

(,,Covorul zăpezii,, grafică: Tuba Martina, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială Valea Vinului, profesor coordonator Maria Chira)

         Vaietele noastre din ultima vreme vădesc o teribilă uitare a contextului de viață și o caricaturizare a Crucii, a Jertfei pe care ea o susține în miezul de frig și întuneric al lumii. Vădit în Hristos, Sfinții ne învață că nu orice jertfă este construită în adâncimea ei legată de Jertfa Mântuitorului. De aici, lecția postirii în așteptarea Nașterii Mântuitorului, din excepționala relație între nașterea libertății în malul de lumină al sărăciei și sărăcia care acordă libertatea de a te dărui complet voii Tatălui.

 

De am fi gândit noi intrarea lui Dumnezeu în lume s-ar fi pierdut ambele sensuri ale Întrupării

         L-am fi forțat pe Hristos să vină în lume, nu la „plinirea vremii” (Galateni 4.4) ci la cheremul nostru și i-am fi alcătuit un palat construit după chipul și asemănarea culturii noastre spirituale; un kitsch absurd, lipsit de reperul frumuseții.

(,,Darurile magilor – darurile noastre,, acuarelă: Bretan Bianca, clasa a VIII – a, Școala Gimnazială Valea Vinului, profesor coordonator Maria Chira)

           Priviți spre frumusețea momentului Betleem. Surprinzătorul curaj al unei Fecioare, Maria, care se arată a fi chivotul Noului Legământ și curtoazia de scutier a Dreptului Iosif, bărbatul providențial susținerii unei feciorii născătoare. Suntem în plin mister și totuși în plină revelare a Iubirii întrupate.

Cine poate vedea … cine poate conștientiza adevărul din refracția de Lumină a Betleemului? În nici un caz cei care nu privesc către Hristos când Îl cercetează.

Pentru a-l vedea trebuie să privești în direcția corectă și să distingi în fresca Întrupării taina de luciditate pe care Învierea o aduce în mijlocul nostru

(,,Nașterea Domnului- ieslea bucuriei,, grafică: Fagi Miruna, clasa a VIII – a, Școala Gimnazială Valea Vinului, profesor coordonator Maria Chira)

          Putem înțelege Nașterea Domnului Hristos numai prin ochii Învierii. Aici e Libertatea reală: să vezi mereu prin Înviere lumea, ca un rod îmbogățit de Har. Sărăcia Bisericii. Alăturare de termeni ce poate smulge zâmbete ironice pe buzele oricărui consumator înăsprit de facebook ori știri. Nedigerate.

Pentru cine trece prin viața Bisericii cu altruismul intelectual necesar cunoașterii, lucrurile stau altfel. Se vădesc eforturile și conjugarea de efort a unor comunități pentru a proteja săracii și a-i ajuta.

Pare un pic paradoxal dar adevărata bogăție a Bisericii sunt săracii, iar adevăratul mod de îmbogățire, în Dumnezeu, este sărăcirea de bunăvoie

        Cum om bogat este cel căruia-i este suficient cât are … indiferent cât are.

Poate că este dilematic un astfel de mod în a gândi viața dar e singurul „patentat” de sfinți. Memoria postirii spre acest mod de a gândi apologia vieții în Hristos ne îndeamnă, ne atrage astfel atenția că a posti nu, nu este numai despre mâncare și băutură; ci și despre a gândi libertatea, a asuma cu sărăcie bucuroasă lumea fals-fericită a cărei bogăție rămâne minciuna, răutatea, graiul încâlcit al bârfei iresponsabile.

Poate că ne propunem postul acesta o repoziționare în Evanghelie a tandreței umane, a dobândirii exercițiului de sprijinitor al aproapelui cu tot entuziasmul care apropie Împărăția Cerurilor de pământ.

 

Nu putem la nesfârșit să acumulăm libertăți obscure în adevăr și să cultivăm îmbogățiri ilicite

         Să începem nu doar postind de trup ci și de duh, dăruind sufletului nostru motivația rămânerii sale de partea nemuririi. Și poate că privind la împilarea altor popoare – Ucraina, Siria ori Iran – privim dincolo de aspectul politic al răutății și vedem oameni. Oameni în nevoi care au nevoie de rugăciunea, dragostea și ajutorul nostru.

De dragul Libertății. Și al Sărăciei Bisericii, care ne face bogați în Har.

                Părintele Constantin NECULA

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here