More


    VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: DEMOCRAȚIA FĂRĂ IUBIRE, DEVINE DICTATURĂ

    - Advertisement -

    Când scriu rândurile acestea, tocmai ce trecem spre apele Iordanului, coborând cuminți, într-un colț al Samariei, la Enom, locul unde a botezat Sfântul Ioan Botezătorul (Ioan 3.23), unde are loc Întâlnirea dintre Dumnezeu-Omul și Omul cel mai aproape în design interior de dumnezeire.

    Gol precum un Adam rătăcind în căutarea iertării, Ioan se întâlnește în unda de Lumină a Botezului cu Mielul lui Dumnezeu …

    venit să ridice păcatele lumii … scufundă, aude Glas, vede chip de porumbel certificând că în fața sa este Mesia.

    (,, Nașterea unei stele ” -pictura pe foaie A3 realizată in acrilice.Maria Tămaș – clasa a VI a – 12 ani – elevă la Școala Gimnazială Mircea Eliade – Prof. coordonator: Dragoș Mădălina – Cercul de artă: ,,Atelierul Fanteziei,, Satu Mare)

            Ochii care văd acestea și mintea care le înțelege, toate sunt decapitate prin abuz de jurământ de un rege corupt, bețiv și cu alte tare, ce se socotea cel mai liberal dintre regii vremii aceleia.

    Alt dictator căutase să ucidă pruncii, un altul – roman de data aceasta – în anul 70 d.Hr. va încerca să șteargă de pe fața pământului vitejia unui neam – israelit – și Templul Dumnezeului celui Viu … mereu dictatorii cred că dacă ucid nu-i uită lumea și fac din frică apanajul unui stand de negocieri,  în care cred mereu că ies în câștig.

    Nu-i altfel democrația lipsită de Iubire ori de cunoașterea Ființei Iubire

    cum admirabil se exprimă într-o carte Octavian Blaga (Iubire, Sherbrooke, 2021), care insistă să ne aducă aminte că Iubirea nu e toană, ori manifestare ori tribulație populistă, ci un efort continuu de așezare în Dumnezeu.

            M-a entuziasmat enorm cartea, venită tocmai din îndepărtata și înghețata în politici Canadă, nu doar pentru povestea ei ce se ivește dintre rânduri, ci și pentru povestea din adâncul de Lumină al gândirii unui om așezat în slujba Ființei Iubire care identifică și trăiește împreună cu oameni cât de mult, cât de „TOT” este trăirea în Dumnezeu.

    Întorcându-ne acum spre trăirea în democrație a adevărurilor noastre de viață,  cât de în serios mai luăm Iubirea ca principiu de coparticipare la proiecte pentru Țară?

             Cât de des auziți pe câte unul ce-și mărturisește iubirea către lege și cultura legalității, că stă alături de cei care sunt victimele ilegalităților, suflecându-și voturile în partid și căutând soluții? Dacă știți astfel de exemple, luați-i în brațe și cultivați-le prietenia … orice nuanță ar avea carnetul lor de partid.

    Apoi, în fuga aceasta care va fi tot mai disperată pentru câștig electoral, câți oare vor avea curajul să ne spună că votul acordat poate fi răsplătit de Iubirea lor, acolo unde proiectele pe care le propun nu merg? Iar Iubire să fie inclusiv recunoașterea faptului că o parte din aceste proiecte…nu merg.

           A gândi în Iubire proiectul de Țară, înseamnă a nu-i submina forța care se poate naște din unitatea și unicitatea unei nații

             Înseamnă a fi decent în limbajul public și empatic cu cei uciși de lipsa de Iubire … să știi unde începe și unde se sfârșește interesul de grup care dăunează grav sănătății prezenței lui Dumnezeu.

    Știu. O să-mi spuneți că sunt simple speculații ceea ce scriu. Dar priviți din când în când în istoria Țării și vedeți dacă există un singur nume pe care-l reține pagina ei și care să nu fi „fuzionat” cu Iubirea pentru a-și îndeplini dezideratele politice.

    Când nu a fost așa, oricât de importante au părut modelele politice propuse, s-au vădit până la urmă calpe și obosite de răutăți, dătătoare de gâlceavă și lipsite de înțelepciunea gândirii democratice autentice.

     

    Povestea iubirii în democrație merită cercetată

             E principiul care evită idolatrizarea dictatorilor și transformarea lor în personaje ale unui normal-anormal. Când ridic ochii spre cerul unui ianuarie încă nelimpezit de ger, sper ca de Sus, cei care Iubesc România să ne ajute!

    (,,Nașterea Domnului,, – desen pe foaie A4 realizat în grafică. Maria Tămaș – clasa a VII-a – 13 ani – elevă la Școala Gimnazială Mircea Eliade)

           Pentru că mereu e nevoie de cer atunci când pământul abia își mai ține viața, atârnată parcă prea mult, mult prea mult, doar de oameni.

    Părintele Constantin NECULA

     



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare