- Advertisement -
Oglindă a compoziției socio-culturale a publicului cititor de ziare, dar și vehicul prin care se urmărea occidentalizarea unei pături cât mai mari a populației României, reclamele din presa interbelică uimesc astăzi prin elementele grafice de o reală valoare artistică, textele atent articulate și prin grija neîntreruptă de a comunica direct, personal, cu cititorul. Deși au o vechime de aproape un secol, reclamele interbelice au o vitalitate impresionantă, fiind mult mai actuale decât o mare parte din corespondentele lor din prezent.
Ziarele și revistele apărute în judeţul Satu Mare în cele două decenii au întregit ansamblul vieţii spirituale locale, prin multitudinea problemelor puse spre dezbatere participând la satisfacerea nevoii de informare a cititorilor. Acestea au contribuit la formarea gustului și educaţiei publicului, răspunzând nevoii tot mai accentuate de informare a omului modern. Schimbul de informaţii devenise acum o necesitate cotidiană. Primele periodice românești, cu ritm de apariţie dens, s-au inspirat din realităţile social-politice specifice zonei, adresându-se unui public larg și divers, a cărui audienţă o căutau. După realizarea idealului de unitate naţională, dar îndeosebi după instaurarea administrației românești, în judeţul Satu Mare s-au creat condiţii noi, favorabile apariţiei unor organe de presă tipărite în limba română. În această perioadă, la Satu Mare au apărut mai multe ziare și reviste românești care au creat o efervescenţă în rândul populaţiei românești, chiar dacă unele au fost efemere. În perioada interbelică s-au înregistrat peste 50 de titluri numai în limba română, la acestea adăugându-se și ziarele în limba maghiară. Trebuie să avem însă în vedere faptul că, în perioada interbelică, mulți români sătmăreni cumpărau în continuare cărți și ziare ungurești, deoarece nu prea știau citi în limba română. Prin problematica cuprinsă, durata apariţiei lui și valoarea deosebită a colaboratorilor săi, cel mai reprezentativ a fost ziarul Satu Mare, tipărit pentru prima dată la 24 septembrie 1919. Până în anul 1938 ziarul se tipărea de două ori pe săptămână, miercurea și duminica. Fondatorul acestui ziar românesc a fost Dariu Pop, din anul 1920 Anton Davidescu a fost redactor-responsabil și director al acestui ziar, iar din 1928 îl găsim pe dr. Mihai Popp ca și redactor responsabil.
Ne-am obișnuit cu toţii ca reclamele să fie o parte din viaţa noastră. Fie că ne dorim sau nu, acestea apar la tot pasul, invadându-ne intimitatea și minţile. Deși par de dată recentă, reclamele au existat de foarte mult timp, chiar dacă nu erau la fel de insistente ca și în zilele noastre. „Reclama este sufletul comerţului”.
O imagine a ceea ce însemna reclama și publicitatea în perioada interbelică, la nivel local, o regăsim răsfoind paginile cotidianului Satu Mare, pe parcursul anilor 1919 – 1937. De-a lungul perioadei interbelice, ziarul Satu Mare a avut cel mai mare tiraj, fiind, din punct de vedere cantitativ, cel mai reprezentativ periodic românesc al Sătmarului interbelic. Ziarul se adresa în primul rând populației românești a județului, acest lucru fiind reliefat foarte bine și prin îndemnurile adresate oamenilor pentru a cumpăra ziarul: „nu e bun român acela care nu se abonează” sau „Români! Faceți abonamente și recomandați-l prietenilor!”, „Citiți și răspândiți ziarul Satu Mare!”. Ziarul a avut inițial un format mare, de 42 x 58cm, cu doar 2 pagini, iar din 1920 de 32 x 48cm, cu 4 pagini și foarte rar 6 pagini, având un preț cuprins de-a lungul apariției sale între 30 de bani și 5 lei. Ziarul era distribuit și în alte localități ale județului (Carei și Halmeu), având abonați și corespondenți chiar și în afara granițelor țării, în America (Cleveland, Roebling, Philadelphia), Cehoslovacia, Italia și Franța.
În paginile acestui ziar anunţurile publicitare încercau să facă cunoscute diferite firme, produse și servicii: bănci, magazine de felurite tipuri și celebre în epocă, cinematografe, fabrici, activități culturale, medicamente etc.
Magazinele celebre în epocă aveau reclamele cele mai atent realizate. Marea majoritate a magazinelor promovate sunt cele de haine și îmbrăcăminte. În cadrul acestei categorii, merită amintite numele câtorva magazine foarte cunoscute în epocă: magazinul Müller oferea „paltoane de iarnă pentru dame, cele mai noi modele de Viena și paltoane de piele pentru bărbați”, magazinul Sámuel vindea în anul 1922, 3m de „stofă veritabilă engleză” la doar 400 de lei pentru „oficianții legitimați”, la magazinele Bela Spitz sau Mauritiu Szántó& Co se găseau de asemenea paltoane de iarnă, Katz și Weisz era un magazin de manufactură, „cu prețurile reduse ca niciodată până acum.’’
Tipografii, restaurante, medici, toţi aveau nevoie de publicitate. Folosind mai mult sau mai puţin imaginaţia, textele din anunţuri vorbesc strict despre facilităţile oferite, servicii, calitate și preţ. Acestea sunt elementele pe care le găsim și în anunțurile date de cafenelele Dacia sau Victoria: „Varieteu în fiecare seară la cabaretul Victoria Bébé Mandy Const. Comicul român cel favorit. Cu începere de sâmbătă. Lia Amorette, dansatoare română, Albin Boriss cu noui dansuri. Afară de aceste reprezentația tuturor artiștilor. Cercetați cabaretul Victoria! Local distins și cu program artistic”. „Cel mai frumos Cafeu Dacia, reînovat modern, cu serviciu prompt, unde concertează în fiecare seară Horvath Jancsi cu renumita sa orchestră. Cel mai elegant local de distracție pentru familii. Bufet asortat”. „Alo! Români! Alo! Cafeul Dacia este cel mai frumos local de petrecere pentru lumea aleasă. Se dă cu chirie pentru baluri și serbări elegantul salon amenajat în acest scop.”
Trebuie totuși să menționăm și o reclamă inedită și savuroasă: „Folosiți-vă de ocaziune! DINȚI cumpăr numai azi și mâine. Dinți, denturi artificiale vechi și stricate de cauciuc și de aur!!! Plătesc prețuri bune! Hotel Victoria, camera 11”.
Nu trebuie să omitem reclamele pentru fabrica Unio din oraș: „UNIO Fabrica de vagoane, societate anonimă în Satu Mare. Secția de articole și lamele de fier. Capital social: lei 40.000.000. Rezerve: lei 5.000.000”, sau pentru Uzina electrică a orașului Satu Mare care se ocupa cu „instalarea rețelelor de iluminat cu electricitate și telefonice, cu sistem special și cu prețuri cele mai avantajoase. Lămpi normale și candescente de jumătate de Watt, cele mai bune fabricațiuni se pot primi în prețuri cele mai ieftine.”
Din punct de vedere economic, reclamele se adresau în primul rând unui segment foarte mic al societății din România interbelică, mult mai limitat într-un oraș de provincie precum Sătmarul. Însă, mai mult decât un vehicul economic, ele au fost în epocă un vehicul de transmitere a unui set coerent și occidentalizant de valori. Funcția lor principală a fost de a crea un univers socio-cultural idealizat, în încercarea de a racorda preferințele, gusturile și valorile publicului român la standardele occidentale. Reclamele sunt în acest sens o oglindă fidelă a păturii bogate a societății românești, a aspirațiilor și a credințelor lor, a valorilor pe care le promovau și spre care tindea, măcar la nivel declarativ, societatea românească.
Microcosmos cultural, reclama este un important vehicul prin care se poate investiga felul în care societatea din România interbelică era construită și se construia simbolic. Incursiunea în această lume diversă și plină de semnificații nu a putut fi apărată de aceeași tentație de idealizare: reclamele din Satu Mare înfățișează o lume aproape perfectă, cu o estetică aparte și cu o putere de seducție aproape irezistibilă, ce estompează interesele mercantilismului negustoresc.
Sursa: Diana Kinces – Studii și comunicări 2017
Nicolae Ghişan
