De Valeriu Ioan
Ni s-a suspendat Contractul de Muncă … document care atestă activitatea din câmpul muncii ca profesori cu grade și ani de vechime efectivă în învățămînt! Așa ar putea suna unul din ofurile multor profesori din învățământul preuniversitar din România, într-un refren nedorit de pronunțat.
De ce?
Pentru că am îndrăznit să spunem în conștiință și vocal că tratamentul de terapie intensivă, fără medicamentele de bază prin care sistemul românesc de învățământ încearcă să fie vindecat, nu este bun și în folosul societății
Oare divizarea actorilor principali din învățământul românesc: profesori-elevi-părinți, este provocată numai de ”băieții deștepți din spatele ușilor închise de la ultimul etaj al PUTERII”, care nu vor tinere generații educate și pregătite pentru viață; sau o parte din vină o purtăm și noi … ceilalți cetățeni, în parte?
După ani de studii universitare, cu zeci de examene, inspecții tematice și de grad, noi profesorii am ajuns să ne simțim descurajați și părăsiți, considerați străini într-o societate pe care ne-am angajat să o servim în calitate de dascăli.
Oare suntem singuri, cei care gândim și simțim la fel?
Doamna Sanda Nește este profesor inginer în cadrul uneia dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din Nord – Vestul României, Colegiul Național „Ioan Slavici” din Satu Mare, fiind lideră de sindicat la Federația Sindicatelor Libere din Învățământ.
Se vorbește în permanență despre colapsul acestui sistem.
Din păcate, nu este vina cadrelor didactice pentru această situație. Dimpotrivă, noi cerem în permanență modernizarea învățământului, schimbarea programelor școlare, a planurilor-cadru, etc. Încă lucrăm după programe școlare din 2009, manuale vechi cu informații neactualizate „din 1900 toamna”. Cât a evoluat tehnologia, câte descoperiri au fost făcute și de care nu se ține cont la realizarea manualelor?
Dotarea unităților de învățământ este de asemenea depășită
Toate acestea țin de guvernare, de guverne. Și totuși, avem foarte mulți olimpici nu doar la nivel național, ci și internațional. Specialiștii români, pregătiți de aceste cadre didactice, atât de blamate, sunt recunoscuți și așteptați în întreaga lume.
Pe de altă parte, din păcate, un număr tot mai mare de absolvenți sunt tot mai slab pregătiți. Vorbim atât de mult despre gradul uriaș de analfabetism funcțional din România.
Am ajuns să avem 4.000 de profesori necalificați în școli, pe lângă 6.000 de pensionari care au fost rechemați la catedre
Profesia aceasta nu este atractivă pentru tineri, oricât ar fi de pasionați, având în vedere condițiile de muncă, dar mai ales salariile atât de mici. Nici contextul social nu ne ajută în profesia noastră. Mediul social, social-media, nu oferă modele pozitive, nu mai avem o scară a valorilor în Romania în acest moment. Uneori, nici familiile nu își aduc prea mult o contribuție pozitivă. Statutul profesorului trebuie reabilitat din toate punctele de vedere. Creșterea salariilor profesorilor ar mobiliza nu doar pe cei din sistem, ci ar aduce în viitor tineri bine pregătiți la catedră. Ar crește cu siguranță și calitatea învățământului care s-ar traduce, în timp, în copii și viitori adulți educați. Este primul pas, cel mai important, către o Românie prosperă, pe care cu toții ne-o dorim.”
”Bună ziua, mă numesc Veronica Pereni și sunt laborant la Colegiul Național „Ioan Slavici” din anul 1995. Ca laborant, pregătesc materiale didactice pentru orele de fizică (diferite aparate, truse), chimie (vase de laborator, substanțe chimice, aparate specifice), biologie (truse de disecție, microscoape, mulaje, planșe); pregătind materiale didactice adecvate orelor de practică pedagogică pentru elevii din clasele cu profil pedagogic. Fac parte din comisiile care organizează la nivel de unitate Olimpiadele școlare pe plan județean și național, Examenele de Bacalaureat și Evaluare Națională, asigurând logistica examenelor, iar de cele mai multe ori sunt desemnată persoana responsabilă cu supravegherea audio-video a diverselor examene. De asemenea organizez și coordonez activitatea personalului de îngrijire și pază, desfășurând activități de administrare a școlii, fiind din anul 2020 și liderul de sindicat a Federației Educației Naționale ”Spiru Haret” la nivelul colegiului. Îmi desfășor cu foarte multă dragoste și empatie munca de zi cu zi împreună cu și printre elevi și colegii mei.
Adesea se spune că noi oamenii învățăm tot timpul, că învățarea există pe tot parcursul vieții și nu are o destinație finală, iar ducația începe în familie prin dăruire, încurajare și multă, multă iubire. Apoi, formarea continuă în grădiniță, școală, unde educatorii, învățătorii, profesorii prin vocația, dăruirea și măiestria lor ne șlefuiesc pentru viață. Primele modele pentru copii sunt părinții și profesorii.
Este necesară nu numai acumularea de cunoștințe cu caracter pur teoretic, ci și transpunerea lor în planul trăirii concrete.
Cum am putea oare să ne așteptăm ca elevii noștri, tinerii adulți de mâine, să fie performanți, adaptabili, empatici, iubitori, inovativi, motivați, dacă sunt formați într-un sistem oprimat, în care modelele lor sunt supuse umilinței sistematice?
(Titlul lucrării ,,Nu vă lăsați profesorii să fie călcați în picioare!,, – desen pe foaie A4 realizat în markere cu vopsea. Maria Tămaș – clasa a VII a B – elevă la Școala Gimnazială ,,Mircea Eliade,, – Satu Mare)
Ei bine, doar o Românie care va investi cu adevărat în educație va reuși să aibă tineri educați care să ia decizii sănătoase atât pentru ei, cât și pentru cei din jurul lor. Redați demnitatea angajaților din educație! Redați educației respectul pe care îl merită! Altfel, vom avea pentru copiii noștri o societate a nonvalorilor!”
”Și totuși există iubire” …
… și totuși ceea ce până ieri părea o ”joacă de copii” a câtorva mii de profesorași nebăgați în seamă de guvernanți, joi, 25 mai a.c., hotărârea lor a ajuns până la capătul răbdărilor, a format o parte dintr-o frumoasă pagină de unitate națională.
Hotărârea cadrelor didactice de a merge mai departe ”până-n pânzele albe”, a fost întărită în urma întâlnirii de dialog dintre cele trei confederații sindicale: Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Națională Sindicală „Alma Mater” cu miniștrii Educaţiei, Muncii, Finanţelor şi Fondurilor Europene, din seara zilei de 24 mai a.c., unde reprezentanții guvernului au promis că Guvernul ”va oferi în luna iunie a acestui an, suma de 1.000 de lei, sumă forfetară care urmează să intre pe un card pe modelul cardului de energie. Pe acest card vor fi încărcate următoarele sume: 1.000 de lei pentru personalul didactic și cel didactic auxiliar, în luna iunie; 1.500 de lei pentru personalul didactic și cel didactic auxiliar, în luna octombrie, dintre care 500 de lei e suma forfetară, iar 1.000 de lei reprezintă bani pentru susținerea unor activități didactice” (cfr. https://www.euronews.ro/).
”Bani pentru markere și hârtie de xerox … bătaie de joc față de noi…”
Fraza reprezintă una din miile de reacții apărute în spațiul public lansate de cadrele didactice, în vreme ce Președintele Sindicatului Învățământului Preuniversitar – filiala Satu Mare, Sergiu Tâlvâr a trimis o scrisoare liderului național Marius Nistor cu următorul text:
Implicit, demersul nostru are principii pedagogice care vădesc educarea respectului, a demnității și a responsabilității elevilor noștri. Nimic nu este întotdeauna la îndemână, nimic din ceea ce facem acum nu este un drum bătut și răzbătut, însă, dacă trebuie ca participarea noastră la “viața cetății” să treacă printr-un protest, suntem aici să îndreptăm coloana vertebrală indiferent de mărimea abuzului la care suntem supuși, indiferent de nedreptățile la care am asistat prea mult resemnați. SIP Satu Mare rămâne în grevă.”
În loc de concluzii
Mă bucur că fac parte dintr-o categorie profesională majoritar unită și că am posibilitatea să-mi strig (măcar atât), cu demnitate și-n unire cu alți colegi, nemulțumirile pe care împreună le-am strâns de foarte mulți ani încoace. Sper ca aceste cuvinte să declanșeze vremuri de trezire, în care să vedem că ”A EXPLODAT MĂMĂLIGA”, parafrazând o expresie lansată în timpul Revoluției din ’89 din balconul Operei Române de Ioan Chiș (cfr. https://malinbot.wordpress.com/).
Dragi guvernanți și parlamentari … fiți atenți la strigătul celor care au tăcut și înghițit timp de peste 33 de ani umilințe și dispreț, fiind călcați în picioare repetat și fără scrupule de foști elevi ajunși cu multe drepturi, dar fără obligații. Fără ei, România nu ar fi creeat un Mihai Eminescu, un George Enescu, un Brâncuși, etc. Fără ei, dumneavoastră nu ați fi ajuns oameni mari, în stare să citiți și să dezbateți legi, să vă calculați salariile, indemnizațiile și pensiile speciale.
Redați-ne demnitatea în societate. Dar nu prin voucere sau prin ”bănuți de acadele” … ci prin recunoașterea la justa valoare a ceea ce suntem, dascăli și formatori de viitor.
Până nu-i prea târziu.
Cu respect.
UN DASCĂL!
SPONSORUL EDIȚIEI:
