De Gianina Vancea
Într-un articol anterior susțineam faptul că schimbarea este singurul lucru constant în viața noastră, iar lumea complexă în care trăim cu influențele ei multiple din știință, magie și tehnologie au un impact major asupra modului în care oamenii înțeleg, descifrează și interacționează cu lumea care îi înconjoară.
Pe de altă parte, magia a fost o enigmă și o încântare pentru oameni, care i-a inspirat să descopere forțe care nu pot fi explicabile prin metodele științifice. Toate aceste domenii au adus o multitudine de schimbări în lumea noastră, de la îmbunătățirea calității vieții, la explorarea unor posibilități radicale și ridicarea unor semne de întrebare care nu pot fi încă explicate de către știință.
Secolul XXI a produs o revoluție științifică fără precedent care a avut un impact puternic asupra modului în care înțelegem și experimentăm condiția umană. Cu ajutorul cunoașterii și dezvoltării tehnologiei oameni au reușit să facă progrese majore în domenii precum medicină, inteligența artificială, astronomie, nanotehnologie, toate ducând spre îmbunătățirea calității vieții și a supraviețuirii noastre ca specie. Cu toate aceste reușite, știința ne-a pus și în fața unor noi provocări, cum ar fi riscurile asociate cu dezvoltarea tehnologiei nucleare sau a inteligenței artificiale.
Realitatea umană și realitatea virtuală
(Sursa:https://vulping.ro/wp-content/uploads/2021/06/citate-despre-natura-si-om-1024×683.jpg)
(Sursa: https://i0.1616.ro/media/2/2621/35966/16986901/1/vr.jpg?width=514)
Realitatea umană și realitatea virtuală exprimă două moduri distincte de a înțelege și de a experimenta lumea, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Realitatea umană, se definește prin interacțiunea noastră cu mediul fizic și social, oferă o gamă vastă de experiențe și de sensuri, dar poate fi limitată de perspectivele și constrângerile noastre personale.
Realitatea virtuală are punctele sale tari, precum posibilitățile nelimitate de creație și explorare, abilitatea de a simula experiențe complexe și diverse, de a oferi o platformă sigură pentru experimentare și dezvoltare personală, de a deschide noi frontiere în comunicarea și colaborarea umană. Dar cu toate acestea, realitatea virtuală are și punctele sale slabe, cum ar fi că doar printr-o simulare există riscul de a pierde legătura cu realitatea fizică și socială, de a dezvolta dependență, de a ne izola social, poate fi distorsionată și manipulată, și în acest fel să submineze încrederea și autenticitatea experienței.
În această situație, apar mai multe suspiciuni: ce este realitatea? Ce o reprezintă mai bine? Oare realitatea virtuală poate fi la fel de autentică ca realitatea umană? Poate realitatea virtuală să devină o nouă formă de realitate, o realitate în sine? Aceste întrebări reflectă încă necunoașterea și teama omului față de noul tărâm a realității virtuale, dar, în același timp, dezvăluie potențialul imens al tehnologiei.
Ajungând în situația de față, în care deținem două realități distincte, cum ar fi dacă nu le-am aprecia ca fiind rivale, ci le-am integra în viața noastră astfel încât ele să ne ofere o cunoaștere mai aprofundată și să ne îmbunătățească experiența noastră umană?
(Sursa: https://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/38046/21383413/3/fara-titlu.png?width=400)
Condiția umană între Inteligența Artificială și rețelele sociale
Încă din Antichitate se discută despre condiția umană, despre misiunea omului, dar evoluția tehnologiei și a științei în ultimele decenii a schimbat în mod semnificativ peisajul. În prezent două forțe puternice care ne influențează sunt reprezentate de Inteligența Artificială și rețelele sociale.
Pe de o parte, Inteligența Artificială aduce cu sine posibilități nesfârșite de îmbunătățire a abilităților cognitive și fizice, dar și ridică întrebări profunde despre ceea ce înseamnă a fi om, ce este conștiința și inteligența. În acest sens, putem consideraInteligența Artificială ca o formă de „alteritate”, o forță străină și imprevizibilă care ne provoacă să ne regândim relația noastră cu lumea din jur.
Pe de altă parte, rețelele sociale aduc cu sine posibilități de comunicare fără precedent, dar și ridică întrebări despre natura relațiilor umane, despre echilibrul între individ și colectiv. Fiind vorba despre relațiile interumane, rețelele sociale pot fi considerate o formă de „mediere”, o forță care influențează modul în care ne construim și întreținem relațiile și ne definim identitatea în raport cu ceilalți.
Știința a schimbat fundamental modul în care ne raportăm la noi înșine și la lumea înconjurătoare, subminând credințele și valorile tradiționale și oferind o nouă perspectivă asupra existenței noastre. Putem spune că știința a devenit o forță motrice pentru progres și dezvoltare, dar și pentru reflecție și introspecție, provocându-ne să ne punem întrebări și să ne examinăm convingerile și acțiunile noastre.
Cum ar putea omul să fie împăcat cu el în aceste condiții proaspete ale științei și tehnologiei? Existăoare un echilibru între Inteligența Artificială, rețelele sociale și condiția umană, sau ne vom confrunta cu un conflict între tehnologie și umanitate? Secolul XXI a adus provocările tehnologiei, dar incertitudini legate de evoluția noastră și de direcția în care noi ca societate ne îndreptăm. Să încercăm să privim această provocare ca fiind o reflectare asupra complexității dar în același timp și al ambiguității condiției umane, a nevoii noastre de a găsi mereu modalități de a supraviețui într-un viitor incert și într-un mediu tehnologic în continuă schimbare.
Sponsorul ediției:
